Ce cauzează acest fenomen? Ce duce la această creștere galopantă a numărului de cazuri de obezitate?

După cum am spus și în interviul anterior, obezitatea este, de fapt, un dezechilibru între aportul energetic și consumul energetic al organismului nostru – adică acea cantitate de energie „arsă” de organism pentru a trăi și pentru a susține efortul fizic.

De-a lungul timpului, în istoria omenirii, lucrurile s-au schimbat foarte mult. Specia noastră, Homo Sapiens, are aproximativ 200.000 de ani de evoluție. O mare parte din acești ani, Homo Sapiens a fost culegător-vânător, ceea ce însemna că nu avea o predictabilitate a accesului la hrană. Principala cauză de nesupraviețuire nu a fost reprezentată de accidente, infecții, traumatisme, ci de lipsa aportului de hrană. De altfel, acesta e și motivul pentru care specia noastră a apărut pe teritoriul actual al Africii, unde exista o mai mare disponibilitate a luminii solare, ceea ce favoriza ca din pământ să crească natural hrană mult mai ușor.

Având în vedere această situație, specia umană și-a dezvoltat niște caracteristici. Selecția naturală a făcut ca în acest moment să supraviețuiască doar genele celor care erau predispuși la a înmagazina excesul energetic (atunci când era disponibil) sub formă de țesut adipos. Acesta e și motivul pentru care astăzi, spre exemplu, ori de câte ori mâncăm mai mult decât ar fi necesar, excesul respectiv, dacă suntem sănătoși, va fi depus de către organismul nostru sub formă de țesut adipos.

Obezitatea este o lipsă de adaptare a speciei noastre la viteza cu care s-au modificat condițiile socio-economice. Nu suntem pregătiți noi ca specie să avem o disponibilitate atât de bună a hranei în urma unui consum energetic atât de mic și acest dezechilibru face ca în zilele noastre obezitatea să apară din ce în ce mai frecvent. Putem estima, la noi în țară, fără a avea date exacte, că mai mult de jumătate din populația adultă (între 18 și 79 de ani) este supraponderală sau obeză. Lucrurile nu vor sta bine nici în viitor, pentru că e greu de gândit cum vom reuși să-i readucem pe copii de la consola de jocuri pe terenul de fotbal, unde să aibă o activitate fizică intensă. E foarte greu să ne gândim că nu vom mai lucra tastând.

Probabil că în viitorul îndepărtat specia noastră se va acomoda cu acest dezechilibru energetic pe care n-a avut timp să-l proceseze acum. Dar, pentru adaptare, vom mai avea nevoie probabil de 10-20.000 de ani de evoluție, în care să ne modificăm genele astfel încât acestea să genereze niște caractere ușor adaptabile la acest exces energetic.

Ce e de făcut? Cum tratăm, cum prevenim? Sportul și alimentația nu sunt singurele elemente pe care trebuie să le avem în vedere.

Este evident că reușita aici este generată de posibilitatea prevenției. Așa cum mulți dintre noi știm, în momentul în care avem niște kilograme în plus, este foarte greu să le dăm jos. Este mult mai ușor, în schimb, să nu ajungem să avem aceste kilograme în plus. Cu toate acestea, și asta reprezintă o provocare, una ce vizează măsuri ce țin de întreaga societate.

Vorbim de prevenția primordială, prin care societatea în care trăim încearcă să găsească mijloace prin care să nu dezvoltăm obezitate. Sunt niște măsuri ce pot fi luate pe termen lung și vă dau câteva exemple. Cum ar fi ca într-o localitate, într-un oraș, să avem multe piste de biciclete? Ele ar încuraja într-o manieră indirectă pe termen lung utilizarea bicicletelor, ceea ce ar duce la un consum energetic, care, cu siguranță, ar avea un impact asupra reducerii poverii obezității. Să avem multe terenuri de sport sau, în cadrul Ministerului Educației, să existe programe prin care numărul de ore de educație fizică și sport să fie crescut. Ori, să existe anumite taxe suplimentare care să descurajeze consumul alimentelor nesănătoase, cum este taxa pe zahăr sau pe băuturi carbogazoase îndulcite cu zahăr.

Mai există un palier de prevenție primară, care ar viza la nivel individual, prevenirea apariției obezității. Să identificăm persoanele care au risc de obezitate; de exemplu, angajatorii care au mulți angajați cu activitate sedentară ar putea să găsească anumite mijloace prin care să se încurajeze exercițiul fizic. Un angajator care are foarte mulți angajați ce lucrează la calculator, în industria IT spre exemplu, ar putea să ofere abonamente gratuite la o sală de fitness angajaților. E evident că aceste persoane sunt mai predispuse să dezvolte obezitate și astfel aceste măsuri de prevenție primară ar putea duce la împiedicarea apariției obezității.

Sigur că există și varianta prevenției secundare. Odată ce a apărut obezitatea, să încercăm să minimizăm impactul complicațiilor acestei obezități și să încercăm să tratăm obezitatea. Persoana respectivă să revină în intervalul de valori normale, astfel încât să nu producă complicații pe termen lung. Există și metode de prevenție terțiară, care presupune ca, în momentul în care aceste complicații au apărut, să încercăm să le minimizăm.

De ce este lupta împotriva obezității atât de dificilă?

E evident că lupta împotriva obezității este deosebit de dificilă pentru că obezitatea este un caracter ce a fost dezvoltat de către natură, întocmai pentru supraviețuirea și evoluția speciei noastre. Vom vedea că întotdeauna avem multiple provocări.

Imaginați-vă cât de greu este să mergem seara la culcare cu stomacul gol. Organismul va sesiza că avem un deficit energetic. Știe că natura asta l-a învățat de-a lungul sutelor de mii de ani de evoluție: dacă primești mai puțină energie decât ai nevoie, nu vei supraviețui. Atunci, organismul nu ne lasă să mergem la culcare până când nu acoperim acel deficit energetic.

Pe de altă parte, ori de câte ori mâncăm, organismul încearcă să ne răsplătească, generându-ne plăcere. Organismul ne recompensează descărcând o serie de hormoni ai plăcerii, cum sunt dopamina, serotonina, endorfinele. De ce face asta? Pentru că plăcerea respectivă dă, de regulă, dependență. Și atunci organismul și-a generat acele mecanisme prin care, atunci când mâncăm, simțim plăcere. Asta ne face să mâncăm din nou, întocmai pentru a supraviețui. Astfel avem, pe de o parte, plăcerea organismului care e primită în urma consumului alimentelor, iar pe de cealaltă parte, lupta organismului împotriva slăbirii, ceea ce generează această dificultate de a slăbi într-o manieră cât mai ușoară.

Să nu uităm, în ultimul rând, de un fenomen pe care sunt convins că multe persoane care au încercat să slăbească l-au resimțit. La începutul unei cure de slăbire avem rezultate foarte bune, dar după câteva săptămâni apare un plafon. Nu mai slăbim sau chiar începem să ne îngrășăm la loc.

Organismul singur detectează că primește mai puțină energie decât i-ar fi necesară și atunci știe că acest lucru se asociază cu nesupraviețuirea. Își generează singur niște mecanisme de protecție care seamănă foarte mult cu acel beculeț de motor stricat de la mașină. Dacă senzorii autovehiculelor moderne detectează o funcționare greșită a anumitor componente ale mașinii, se aprinde un beculeț și probabil cei care au trecut prin acest eveniment au văzut că mașina încă funcționează, încă vă duce până la primul service, dar nu mai depășește o anumită viteză, nu mai crește de o anumită turație, are putere mai puțină. Mașina singură intră într-un mecanism de protecție autolimitativ. La fel face și organismul nostru când vede constant că îi dăm mai puțină energie decât ar avea nevoie. Practic, organismul în timpul unei cure de slăbire, în cursul unui deficit energetic, își va reduce uzina de energie, astfel încât să consume mai puțin încât să poată trăi, având nevoie de mai puțină energie tocmai pentru a preîntâmpina deficitul energetic pe care arhaic îl asociază cu nesupraviețuirea.

Și atunci avem cele trei mecanisme care ne ridică provocări deosebite în ceea ce privește managementul kilogramelor. Pe de o parte, avem de a face cu plăcerea pe care o simțim când mâncăm, care dă dependență. Pe de altă parte, avem această preîntâmpinare a balanței energetice negative, prin creșterea protecției generate de scăderea metabolismului bazal. Nu în ultimul rând, mecanismele de protecție ale organismului, care pur și simplu încearcă să nu ne lase să mâncăm. Cu siguranță e o provocare și de asta e foarte important să încercăm să prevenim obezitatea și, dacă obezitatea totuși apare, s-o tratăm cât mai repede, pentru că altfel intrăm în acest lanț vicios care se auto-amplifică. E asemănător cu un bulgăre de zăpadă care pornește din vârful dealului: ușor de oprit la început, dar imposibil de oprit când se apropie de final.

Pe aceeași temă:

Obezitatea: boala secolului și implicațiile pentru sănătate. Interviu cu Dr. Bogdan Timar (I)