După ce le-a spus părinților de ce ar trebui aduși copiii la stomatolog încă de la apariția primului dinte, cum pot fi ajutați cei mici să aibă o dantură sănătoasă și cât de complex este rolul unui pedodont, Dr. Cosmina Dușan intră în detalii.

Sunt indicate pastele de dinți cu fluor sau fără fluor?

Cu fluor! Mie îmi place să fac analogii, să vorbesc pe limba părinților. Fluorul este hăinuța cu care noi îmbrăcăm bebelușul. Dintele, când iese, este ca și un nou-născut fără imunitate; noi trebuie să-l spălăm, să-l îmbrăcăm, cu toate că nu-l murdărim. Deși nu tăvălim bebelușul prin noroi, îl spălăm în fiecare seară, îl îmbrăcăm cu haine curate, îi punem scutecel nou. Așa și dintele: trebuie spălat în fiecare zi, cu puțină pastă cu fluor.

Cantitățile și concentrația diferă în funcție de vârstă, bineînțeles. Până la vârsta de 2 ani se recomandă 1000 ppm fluor. După 2 ani, 1400-1450 de ppm fluor. Mai simplu: cantitatea până la 2 ani este cât un bob de orez și 1000 ppm fluor, iar după 2 ani este cât un bob de mazăre și 1400 ppm fluor.

Toate studiile care s-au făcut privind toxicitatea sau neurotoxicitatea fluorului încă nu au demonstrat legătura dintre fluor și patologiile de care amintesc. Este nevoie de cercetare mai amănunțită ca să se dovedească posibila neurotoxicitate a acestuia.

Dacă vă amintiți, pe vremea noastră mâncam pastă de dinți, când ne prosteam. Și acum nu avem probleme. Problemele digestive sunt cele mai comune când ingerezi o anumită cantitate de pastă de dinți, dar nu mori și nici nu este posibil să îți scadă coeficientul de inteligență. Vă dau exemplul propriului meu copil: fetița mea are 19 ani acum, am folosit pastă de dinți cu fluor încă de la apariția primului dinte; timp de zece ani a fost purtătoare de aparat dentar, i s-au făcut fluorizări periodice cu pastă cu fluor și nu a avut nici măcar o carie în gură, nici măcar o linie de demineralizare – dar igiena a fost impecabilă.

Nu vă feriți de fluor. Fluorul este ca apa în deșert pentru dinți. Este un mineral care se găsește în organism. În plus, surplusul este eliminat, se excretă prin urină. Trebuie însă consultat medicul stomatolog pediatru pentru informarea corectă.

Găsim fluor în oase, în articulații – peste tot în organism. Este singurul mineral capabil să lupte cu bacteriile din cavitatea orală împotriva cariilor. Este ca un scut pentru dinte. Fluorul este esențial pentru că previne demineralizarea dinților – fenomen care reprezintă primul stadiu al cariei, care se instalează și evoluează atât de repede, dând naștere unor efecte nedorite la vârste foarte mici: nopți nedormite, durere intensă, abccese dentare.

Cât de greu este să luptăm cu demineralizarea și cariile?

Este foarte greu să lupți cu o boală care devine cronică. Un dinte afectat, chiar dacă este tratat, nu mai revine la starea inițială. Este un dinte pe care a fost pusă o substanță străină, medicație sau plombă, un dinte asupra căruia s-a intervenit acolo unde o parte din el s-a distrus.

Dintele este un organ prin definiție. Are vascularizație și inervație ca și plămânul, ca și rinichiul. Dacă aceste două organe din urmă se îmbolnăvesc, pacientul primește medicație, primește suport, încearcă să le mențină la capacitate normală – dar ele tot rămân afectate. Exact așa este și cu dintele.

Un dinte fără nerv, devitalizat datorită patologiei pulpare, este ca un cadavru menținut artificial în «viață». Și așa se și face – se deshidratează, se înnegrește, arată urât, dar important este să îl menținem acolo cât de mult putem, cu condiția să nu facă patologie recurentă care să afecteze osul, chiar și dintele care îi urmează. Dar, dacă îl tratăm corect și îl îmbrăcăm cu o coroniță, reușind să îl ținem până când dintele următor trebuie să vină, înseamnă foarte mult pentru dezvoltarea maxilarelor atunci când vorbim de copii.

Cum dintele respectiv nu mai este alimentat cu sânge, nu mai e viu, el practic nu mai aparține corpului. De știu că, de multe ori, pe un fond imunitar scăzut, după o viroză, o enteroviroză sau altă boală a copilăriei, se pot reactualiza problemele dentare sau agrava cele existente, mai ales la copii.

În toate țările dezvoltate, Suedia, Danemarca, Austria, Germania, se folosește fluorul ca pastiluțe sau picături. Ingestia de fluor, nu în doze mari, nu în exces, ajută. Ideea este de doze mici pe termen lung, nu doze mari pe termen scurt. Dinții de lapte, repet, trebuie foarte bine îngrijiți pentru că au patologii bruște. În 24-28 de ore, un copil se poate trezi de la o simplă durere să ajungă să aibă obrăjorul umflat. La un adult, caria poate sta și 2 ani fără nicio reacție.

Ce sfaturi aveți pentru părinții care vor să îi ajute pe copii să aibă o igienă orală cât mai corectă?

Pe părinți îi sfătuiesc să se informeze foarte bine și să asculte de sfaturile specialiștilor. Atunci când caută o informație, să o caute din surse sigure, din surse medicale, să întrebe un medic specializat. Eu, de exemplu, primesc zilnic mesaje de la mămici, de pe anumite grupuri, de pe rețelele de socializare, și nu există situație să nu răspund. Le pot da sfaturi de moment când îmi cer ajutorul și mă întreabă ce să facă în diverse situații. Dar trebuie să și văd să consult clinic copilul. Totuși, pentru ca mămica să nu dispere, cel mai bine este să caute un specialist. Acum există stomatologie pediatrică și nu duc copilul la stomatologul meu care se ocupă exclusiv de adulți, ci apelez la un pedodont, care este focusat pe patologia orală strict a celor mici.

În al doilea rând, mămicile trebuie să înțeleagă că tot ceea se întâmplă în gura copiilor este responsabilitatea părinților. Igiena trebuie făcută de părinți, constant, nu doar în anumite situații. Am auzit unele mămici spunând că nu îi spală pe copii pe dinți pentru că cei mici plâng și atunci spun că nu vor să îi traumatizeze. Acest cuvânt, traumă, este folosit mult prea lejer în ziua de astăzi. Un periaj făcut corect nu poate traumatiza. Există acum chiar și periuțe mici, sonice, drăguțe, cu vibrații ușoare – sunt periuțe foarte moi, care nu au cum să traumatizeze.

O mămică trebuie să îi demonstreze copilului și să îl convingă că trebuie să se spele pe dinți chiar dacă el, inițial, se opune. Cel mic trebuie să înțeleagă aceste reguli susținute, care treptat se transformă în rutină. Aceasta este menirea noastră ca părinți – să ghidăm copilul și să impunem niște reguli; ei la 2-3 ani nu pot face astfel de alegeri.

Sunt părinți care vin cu copiii la stomatolog când aceștia au deja 7 ani și probleme majore. Așa ceva trebuie evitat! Gradul lor de anxietate este mult mai crescut decât în cazul unui copil obișnuit să vină la dentist încă de la apariția primului dinte. Lucrurile în cazul unor copii mai mari, de 7-8-9 ani, care vin pentru prima dată la dentist, sunt mult mai complicate. Este greu să îi convingi că nu au de ce să se teamă – ei simt mult mai intens frica. În cabinet, uneori, se duce o «luptă» între ei și părinți – părinții încep să îi mustre, le țin lecții, iar eu asist la educația pe care le-o fac, tardiv, în loc să îi educe și să îi obișnuiască cu dentistul de mici. «Lupta» trebuie dusă acasă, înainte de a fi adus copilul la cabinet. Periajul zilnic, constant, atent realizat de părinți este cheia unei danturi sănătoase, însoțit de controale regulate la stomatolog.

Ce părere aveți despre sigilarea dinților? Ce anume se sigilează?

Se sigilează molarii, adică măselele de lapte, pentru că ele se cariază mai ușor decât cele permanente – o carie se instalează în 2 săptămâni și în 2 luni ajunge la nerv – de aceea, măselele de lapte trebuie sigilate, trebuie umplute șanțurile pe partea de masticație, pe partea din spate. În timpul dentiției de lapte sunt opt măseluțe. Nu avem premolari, avem doar molărei. Atunci, cei opt molari, care trebuie să stea până la 11 ani, trebuie îngrijiți. Ei stau cel mai mult în gură și de ei trebuie să avem cea mai mare grijă. Trebuie sigilați obligatoriu. Și, bineînțeles, periajul și fluorizările periodice care se fac în cabinet, odată la trei-patru luni, nu trebuie uitate.

Și dinții permanenți tineri trebuie sigilați. Nici ei nu au «imunitate»; au nevoie de 1,5-2 ani să își întărească structura externă. Sigilarea ajută enorm, protejând dinții proaspăt crescuți și ferindu-i de o patologie dureroasă, mai ales că sunt dinți permanenți. Riscul ca aceștia să se carieze este foarte mare în primul an după erupție.

Există studii pe termen lung cu privire la materialul cu care se face sigilarea?

Sigur că da. Acum sunt materiale extrem de noi care eliberează fluor cât stau în acele șanțuri, iar pe perioada cât stau acolo hrănesc dintele. Nu există niciun risc pentru copii. Sigilarea este minim invazivă și este o măsură luată pe termen lung. De la materialul cu care se face sigilarea nu există niciun risc. Materialele folosite acum sunt «tooth friendly», elastice, se pun strict în șanțurile dintelui, nu acoperă dintele, nu afectează masticația – procedura este inofensivă și necesară. Dacă lași neastupate acele șanțuri, acolo pot intra alimente, iar dacă nu se face o igienizare corespunzătoare, dinții se cariază. Este mult mai sigur să umpli acele șanțuri înainte ca dintele să se distrugă. Sunt mult mai multe argumente și dovezi pro-sigilare.

Sigilarea nu este permanentă. Evoluția ei trebuie urmărită în timp. Uneori poate fi afectată de ceea ce copilul mănâncă sau bea – de exemplu, dacă mănâncă chipsuri sau bea sucuri acide, sigilarea dispare mai repede. De aceea ea trebuie completată la controalele periodice. Se verifică dacă nu au apărut fisuri în material și se reface. Motiv pentru care subliniez încă o dată importanța controalelor periodice. Nu ar trebui să existe ideea «I-am sigilat copilului dinții, nu mai trebuie să îl aduc la dentist». Facem sigilarea, dar mergem și la controalele periodice.

Ce se poate face pentru ca un copil să se simtă cât mai confortabil atunci când vine la stomatolog?

Acum sunt atâtea metode de management comportamental luate din străinătate, studiate din cărțile americane, cărți care pun accentul foarte mult pe integrarea copiilor la vârste cât mai fragede la stomatolog. Metoda preferată de copii este «tell, show, do» – adică le povestești ce urmează să faci, le arăți pe un tipodont sau pe o mascotă (eu am în cabinet un Crocodil cu dinți), și abia apoi te apuci propriu-zis de lucru pe dinții copilului.

Există și metode de desensibilizare auditivă pentru copiii cărora nu le plac zgomotele aparatelor – le spunem că acestea reprezintă furtunul pompierului, lopățica cu care scoatem microbii din căsuță, măturica cu care facem curățenie etc. Totul este o poveste. Noi nu avem albinuțe și bondărei pentru că nu ne plac – avem doar lucruri prietenoase care ne ajută. La copii nu se poate fără povești.

Povestim, întâi ne jucăm, avem și stickere pentru copiii cuminți, diplome pentru cei curajoși – există metode prin care să îi ajutăm să se simtă confortabil. Se merge pe recompense și pe crearea unei relații armonioase.

Am copii care cer o mică pauză pentru îmbrățișare, și atunci facem o pauză, ne îmbrățișăm, mai povestim, ei se relaxează. Avem și televizorul pe tavan, cu desene animate, care ne ajută foarte mult pentru că îi absoarbe complet. Uneori nici nu am cu cine să vorbesc, atât de atrași sunt de lumea desenelor. În general, relația cu medicul stomatolog se bazează pe prietenie și încredere – atât din partea copilului, cât și a părintelui. Dacă părintele face o echipă bună cu medicul stomatolog, vor ieși numai lucruri bune.

De asemenea, copiilor le spun că dentistul este prietenul nostru. Pentru copii, eu nu sunt «doamna doctor», ei îmi spun pe nume – am pacienți care vin de la 2 ani și acum au 10-11-12 ani, ne salutăm, ne îmbrățișăm, ne pupăm, iar uneori chiar merg la petrecerile lor – dacă sunt invitată, nu le ratez. Odată ce copilul s-a integrat la stomatolog și merge cu plăcere, păstrați medicul! Eu consider că stomatologul trebuie să fie asemenea medicului de familie – trebuie să devină o parte din familie.

Am peste 3.000 de pacienți pe care i-am câștigat, cred eu, tocmai prin mijloacele de management comportamental. Trebuie răbdare și abilitatea de a le modela caracterul.

Ce conferință axată pe stomatologia pediatrică veți organiza în octombrie, la Timișoara?

Suntem foarte bucuroși că reușim să facem ceva unic în România pentru că până acum nu s-a mai făcut așa ceva. Este o conferință, un altfel de congres, ținută exclusiv în limba engleză, unde aducem unii dintre cei mai mari lectori internaționali pe care îi găsești doar la congresele de specialitate din afara țării, unde plătești foarte mulți bani ca să ajungi și câteodată nu-ți permiți să te duci. Iar noi reușim să-i aducem la Timișoara anul acesta, în perioada 27-29 octombrie.

Va fi un eveniment unic și cred că va avea răsunet. Acești lectori aduc nu doar noile concepte în stomatologia pediatrică, dar vin și cu metode cu aplicabilitate imediată în cabinete, care să-ți faciliteze interacțiunea cu micii pacienți, să ne ajute să eficientizăm manoperele și timpul alocat pacienților.

Am avut marea surpriză ca toți acești oameni să spună DA când i-am întrebat dacă își doresc să împărtășească din cunoștințele lor. Ne-am bucurat de o deschidere extraordinară, un răspuns foarte prompt. Majoritatea lectorilor sunt foarte încântați să vină în partea asta de lume, cei mai mulți nu au mai fost în România. Am avut un răspuns super pozitiv inclusiv din partea colegilor noștri din țară și deja aproape 90% dintre locuri s-au ocupat deja. Așteptăm cât mai multă lume să vină să se reactualizeze, să interacționeze și să învețe!

Metodele prezentate de acești lectori îți facilitează activitatea, ți-o ușurează, te fac să respiri ușurat. Chiar dacă ești medic stomatolog generalist, îți mai trec pragul un copil-doi, și atunci poți învăța câteva lucruri care să te ajute în situațiile în care acești copii ajung la tine în cabinet. Poți învăța cum să îi scapi de o durere, cum să le salvezi un dinte, fără ca ei să simtă teamă și anxietate. Am vrut să aducem toate aceste informații și în România, să fie mai accesibile pentru cei care nu pot participa la congrese în străinătate. Am vrut să aducem toți acești specialiști la Timișoara și am mers pe ideea că nu există «nu se poate». Locația este superbă, Timișoara este un oraș care are multe de spus. Suntem Capitală Culturală anul acesta și vom avea foarte multe surprize pentru cei care ne trec pragul.

Ar fi o mare pierdere dacă medicii timișoreni, chiar și cei din orașe limitrofe, nu ar profita de o astfel de oportunitate. Efortul nostru este peste măsură pentru a crea acest eveniment din drag și pasiune pentru stomatologia pediatrică.