Reprezentanții asociației atrag atenția asupra unui fapt mai puțin cunoscut publicului larg: astmul este cea mai frecventă boală cronică în rândul sportivilor olimpici. Studiile arată că între 8% și peste 15% dintre sportivii olimpici suferă de astm sau de simptome de astm indus de efort, fără ca acest lucru să îi împiedice să concureze sau să câștige medalii.

Specialiștii explică faptul că efortul intens, aerul rece și uscat, poluarea, vaporii de clor din bazine sau expunerea la polen pot irita căile respiratorii, favorizând apariția simptomelor astmatice chiar și la atleți. Cu toate acestea, performanța este posibilă datorită unei gestionări riguroase a bolii.

„Diferența dintre un copil care se simte rău la ora de sport și un campion olimpic nu stă neapărat în severitatea bolii, ci în felul în care ne pregătim organismul pentru efort”, explică specialiștii Asociației Române de Educație în Alergii.

Potrivit acestora, sportivii cu astm respectă câteva reguli esențiale, și anume o încălzire prelungită înainte de efort, monitorizarea atentă a simptomelor și utilizarea corectă a tratamentului preventiv, fără a aștepta apariția crizelor.

Datele arată chiar că, la anumite ediții ale Jocurilor Olimpice, sportivii cu astm au obținut, procentual, mai multe medalii decât cei fără această afecțiune, nu datorită bolii, ci disciplinei impuse de controlul ei.

Asociația subliniază că tratamentul astmului respectă regulile antidopaj. Agenția Mondială Anti-Doping (WADA) permite utilizarea anumitor inhalatoare în doze terapeutice, acestea neavând rol de creștere a performanței, ci de normalizare a respirației la pacienții cu astm.

Astmul nu trebuie să țină nici copiii pe margine

În ceea ce privește copiii, specialiștii atrag atenția că diagnosticul de astm bronșic nu mai înseamnă, în prezent, limitări severe, așa cum se întâmpla în urmă cu două decenii.

Astmul este o boală inflamatorie cronică a căilor respiratorii, care poate fi ținută sub control cu tratament de fond administrat zilnic și medicație de criză utilizată doar la nevoie.

Printre cele mai frecvente semne ale astmului la copii se numără tusea recurentă, mai ales noaptea sau la efort, respirația șuierătoare, dificultatea de respirație și senzația de constricție toracică. Infecțiile virale, alergenii, fumul de țigară (fumatul pasiv), poluarea și efortul fizic în aer rece sunt principalii factori declanșatori.

Medicii avertizează că evitarea completă a sportului, din dorința de a proteja copilul, poate avea efecte negative pe termen lung. Lipsa mișcării duce la scăderea tonusului mușchilor respiratori și la toleranță redusă la efort. Soluția recomandată nu este oprirea activității fizice, ci adaptarea ei și controlul corect al bolii.

„Un copil cu astm poate duce o viață absolut normală. Cheia este parteneriatul cu medicul pneumolog sau alergolog, respectarea tratamentului de fond și evitarea factorilor declanșatori. Nu lăsa astmul să dicteze viața copilului tău; preia controlul!”, transmit reprezentanții asociației.