Şedinţă cu părinţii pe internet

Unul din zece elevi ai Liceului CFR, din Buzău, are părinţii la muncă
peste hotare. La şcoală, elevii lăsaţi de părinţi, acasă, sunt uneori apatici, alteori melancolici. Aceste stări sunt cauzate de dorul de părinţi.

Liceul se află într-un cartier din care multe familii şi-au găsit de lucru peste hotare. Aici, un elev din zece are cel puţin un părinte plecat în Italia, Spania, Germania sau Cipru. Dintre cei 700 de elevi ai Liceului CFR Buzău, 76 sunt lăsaţi singuri acasă.

„Am tot ce vreau, dar mi-e dor de ei”

Alina Ciojevschi are 17 ani şi este în clasa a XI-a. De patru ani, are grijă singură de gospodăria peste care părinţii au lăsat-o stăpână cât timp sunt la muncă, în străinătate. Mama este în Italia, angajată la un restaurant, iar tatăl, şofer, în Cipru. Îi trimit lunar 10 milioane de lei vechi, ca să aibă de cheltuit cu casa, dar şi pentru mofturile specifice adolescenţei.

„Îmi ajung banii trimişi de părinţi. Îmi iau cam tot ce îmi doresc, însă îmi este foarte dor de ei, chiar dacă vorbim aproape zilnic. Am stat cu o bunică până acum doi ani, iar acum eu fac totul în casă”, ne-a spus Alina. Nu ştie decât de şcoală, curăţenie şi învăţat. Niciodată nu a fost la discotecă, pentru că, spune ea, se simte în nesiguranţă.

“Cel mai greu mi-a fost în clasa a IX-a, când am fost aleasă «Miss Boboc». Am plâns, fiindcă ai mei nu erau cu mine, iar cei prezenţi la banchet credeau că plâng de fericire. Dar ce era în sufletul meu doar eu ştiu. Alina este cea mai silitoare din clasă, dar se pierde în gânduri, de dorul părinţilor.

„Îmi fac griji pentru ai mei”

O altă elevă din liceu, o altă poveste despre singurătate. Andreea Căţoi este în clasa a XII-a şi se pregăteşte de bacalaureat. Spune că este îngrijorată de performanţele pe care le va avea la examene. „Am rămas acasă cu unul dintre fraţi, mai mic, şi îmi este greu, că eu ţin gospodăria. Mama este plecată de patru ani în Italia şi lucrează în agricultură, iar tata e de cinci ani şofer la o firmă italiană.

Acasă, eu spăl şi pentru fratele meu, eu fac mâncare, apoi trebuie să mă apuc de învăţat”, ne-a povestit Andreea. “Convorbirile telefonice cu părinţii îmi dau putere. Am tot ce îmi trebuie, dar îmi lipsesc părinţii”, a mai spus fata. Tot într-a XII-a este şi Claudiu Şerban. Şi el a fost lăsat acasă de părinţii plecaţi să facă bani peste graniţă. De şase luni băiatul îşi face însă griji pentru siguranţa lor.

„Ai mei sunt în Italia, la Napoli, unde sunt mulţi oameni răi. Văd ce se întâmplă acum în Italia şi îmi fac griji pentru ai mei. Nu am vorbit cu ei de două săptămâni şi asta mă pune pe gânduri”, ne-a mărturisit Claudiu. Băiatul locuieşte cu o soră, studentă şi angajată în acelaşi timp la un angro din oraş.

Pentru a alina dorul elevilor de părinţi şi pentru a le asigura celor din străinătate un control asupra copilului, conducerea liceului a deschis un forum pe care orice părinte din ţară şi din străinătate poate intra să discute cu copiii sau cu diriginţii.

„Am lansat un forum care poate fi accesat atât de copii, cât şi de părinţii acestora. Cei din străinătate pot cere situaţia şcolară a copilului, pe care le-o vom trimite prin mail, pot posta poze de călătorie, pot discuta cu profesorii, cu copiii lor. Poate aşa reuşim să le ameliorăm suferinţa despărţirii de părinţi”, a precizat Tatiana David, profesor de limba engleză, iniţiatorul proiectului.