Grupul de Facebook „Părinții Elevilor din România” a fost fondat de către timișoreanul Zeno Daniel Șuștac, în 2020, pentru a atrage atenția asupra problemelor cu care se confruntă părinții și copiii în sistemul public de învățământ.

„La momentul fondării grupului, am urmărit toate problemele cu care se confruntă părinții. În general, la acel moment, discuția era despre cum sunt tratați copiii cu vulnerabilități medicale cronice severe de către sistemul public de învățământ. Aceștia nu erau deloc bine tratați și era nevoie de o altă atitudine.

În timp, grupul a ajuns la aproape 25.000 de membri; până începe școala vom ajunge la acest număr. Din nefericire, foarte multe aspecte neplăcute ies la iveală în acest grup. Unele nu apar în altă parte dintr-o anumită temere, dar aici mai apar – unele sub anonimat și altele asumate. Problemele apar pentru că părinții se tem că dacă spun ceva, copilul lor va fi tratat nepotrivit de către unitatea de învățământ, de profesorul X sau de directorul Y. Ceea ce în realitate nu prea este așa, dar părinții au o temere nativă de a spune lucrurilor pe nume, din păcate, în România”, a declarat Zeno Daniel Șuștac.

Boicotarea festivităților de început de an școlar

Zeno Daniel Șuștac explică de ce îi îndeamnă pe părinți să boicoteze festivitățile la care participă politicienii:

„Acest demers nu vizează un anumit partid politic, nu vizează o anumită sferă politică și nu vizează anumite persoane. Este o propunere de a boicota clasa politică. Problemele care au deranjat s-au adunat în timp: tăierile de cheltuieli, bursele copiilor, normele profesorilor, comasarea școlilor și retrogradarea standardului social al profesorilor. Există o mare nemulțumire în rândul cadrelor didactice, la fel cum există și în rândul părinților.

Măsurile recente au dus la o explozie a învățământului simultan. Ca urmare a comasării școlilor, aproximativ 50.000 de elevi vor învăța în regim simultan anul acesta, în plus față de cei de până acum. Aceasta înseamnă 3–5 clase, două clase desfășurându-și orele simultan. Nu mai există nimic decât prezența; nu putem vorbi despre predare, evaluare sau fixarea materiei. Este o tragedie pentru copiii respectivi. Vor fi lăsați în urmă, ceea ce iar crește riscul de abandon școlar. Analfabetismul funcțional înflorește, iar toate acestea se întâmplă pentru că învățământul este tratat ca un instrument electoral”.

Zeno Daniel Șuștac atrage atenția că politizarea sistemului de învățământ afectează întreaga structură educațională, părinții fiind tratați adesea ca o masă de manevră, iar numirile în funcții de conducere sunt făcute pe criterii politice, nu pe merit:

„Părinții sunt văzuți ca o masă de manevră. Politicienii, nu întâmplător, sunt prezenți de 35 de ani la festivitățile de deschidere. Urmăresc captarea bunăvoinței părinților, obținerea de voturi și favorabilitate prin folosirea banilor publici. Tot ce se întâmplă în educație nu este un favor făcut cuiva; nu a venit un filantrop, primar, prefect sau deputat, care să dezvolte educația din banii săi personali, ci din banii publici, ai tuturor.

Politizarea este o meteahnă a sistemului de învățământ, cu care trăim de 35 de ani. Se fuge de meritocrație. De ce să fie cei mai buni specialiști în educație la conducerea sistemului, când pot fi apropiați ai politicienilor? Aceștia pot fi cunoscuți, rude sau cei care au legături politice. Nu contează CV-ul profesional, dedicarea față de copii sau doctoratul; contează carnetul de partid.

La numirea inspectorului școlar general contează pila cui, ruda cui, apropiatul cui, iubitul sau iubita cui. Aceștia, odată numiți politic, numesc și directorii de școli, iar cuibul politizat crește. Politizarea afectează întregul învățământ românesc, de la prima la ultima clasă și este tolerată și amplificată prin modificările legislative anuale”.

Acesta mai subliniază că îndemnul la boicot este pașnic și civilizat:

„Din păcate, cei 5 milioane de părinți cu copii în învățământul preuniversitar nu constituie o categorie socială luată în serios de legiuitori. Sunt buni de cotizat, folosiți electoral, dar nu considerați parteneri ai statului. Demersul nostru pornește din frustrarea părinților, tratați ca simpli contributori, fără a fi recunoscuți ca actori importanți în educație.

Îndemnul meu privind boicotul festivităților este pașnic, civilizat, cu bun-simț și educație. Nu presupune nimic altceva decât retragerea părinților din cadrul festivităților la care participă politicieni. Nu este un îndemn la grobianism sau huiduială. Dacă într-o comunitate unde vin politicienii, o parte dintre părinți se retrag în semn de protest, mesajul va fi puternic, iar politicienii vor fi mai atenți.

Dacă acest lucru se va întâmpla în 5, 10, sau 20 de localități, fenomenul va fi replicat la scară largă. La acest moment, fiecare părinte va decide ce este mai bine pentru copilul său. Profesorii vor adopta o abordare similară, iar mesajul meu vine în întâmpinarea mesajului de alarmă tras de către aceștia”.

Proteste sindicale și „Legea Bolojan”

Sindicatele din învățământ, Federația Sindicatelor Libere din Învățământ (FSLI) și Federația „Spiru Haret”, au lansat un referendum intern pentru a decide boicotarea primei zile de școală, programată pe 8 septembrie 2025. Această acțiune este un răspuns direct la Legea 141/2025, cunoscută drept „Legea Bolojan”.

Măsurile prevăzute de lege includ creșterea normei didactice, comasarea școlilor, reducerea plăților pentru ore suplimentare și majorarea obligațiilor administrative pentru directori și inspectori. Sindicatele susțin că aceste modificări au efecte negative asupra calității educației și au organizat proteste săptămânale în fața Ministerului Educației și a prefecturilor județene. În prima zi de școală, pe 8 septembrie, este anunțat un miting de amploare în fața Guvernului și a Administrației Prezidențiale.

Comitetul sindical european pentru educație (ETUCE), care reprezintă 132 de sindicate din 51 de țări, și-a declarat solidaritatea cu profesorii români. Organizația atrage atenția că măsurile guvernamentale afectează grav calitatea și echitatea educației. ETUCE a subliniat că în timp ce Uniunea Europeană investește în consolidarea sistemelor de învățământ public și a profesiei didactice, România se îndreaptă într-o direcție opusă, iar sprijinul internațional este esențial pentru protejarea viitorului educațional.

Noile norme didactice:

• Învățători și profesori de primar: normă „un post pe clasă” + 2 ore de pregătire remedială pe săptămână.
• Profesori de gimnaziu, liceu, postliceal și clase integrate: 20 de ore/săptămână, cu excepții pentru cadre cu grad didactic I sau profesor emerit, care au normă redusă la 18 ore.
• Profesori de instruire practică și maiștri-instructori: 26 de ore/săptămână (sau 22 de ore pentru grad I cu mentorat).
• Învățământ special: 18 ore pentru profesori la predare și terapii, 22 de ore pentru educatori și maiștri-instructori.

Premierul Ilie Bolojan a explicat că Guvernul ar intenționa să elimine clasele simultane și să comaseze școlile mici din mediul rural, măsuri menite să eficientizeze resursele fără a afecta procesul educațional. Microbuzele școlare vor asigura transportul elevilor din satele aparținătoare către școlile comasate.

Declarațiile premierului au venit în contextul celor transmise anul trecut de Uniunea Elevilor Reprezentanți (UER), care au arătat că lipsa transportului școlar adecvat obligă unii elevi să renunțe la școală sau să facă autostopul:

„În lipsa unor soluții potrivite, elevii sunt nevoiți să recurgă la alternative nesigure, cum ar fi autostopul, o practică ce pune în pericol viața acestora”.

Cu privire la comasarea școlilor, potrivit HG nr. 810/2023 și HG nr. 1337/2023, o unitate de învățământ poate funcționa cu personalitate juridică doar dacă are minimum 500 de elevi, cu anumite excepții. Aplicarea acestor criterii va duce la pierderea a aproximativ 900 de posturi de director, însă răspunsul ministrului Educației, Daniel David, a fost că „ei nu rămân pe drumuri, că ei sunt profesori practic și se întorc la predare, dar reușim să concentrăm zonele astea educaționale, ca sistemul să nu fie foarte fragmentat”.