Luna dedicată zeului războiului

Conform AGERPRES, luna Martie sau Mărțișor, numele dat în tradiția populară, este a treia lună a anului în calendarul gregorian, cu început de an la 1 ianuarie, lună care este dedicată zeului războiului Mars (latină)/Marte, precizează volumul „Zile și mituri. Calendarul țăranului român” (Ion Ghinoiu, Editura Fundației Pro, 1999).

Denumirile zonale ale lunii – Mart, Mărțișor, Marțiu – păstrează rădăcina lingvistică a cuvântului originar sau exprimă trezirea la viață a naturii înconjurătoare și încolțirea seminței semănate (Germinar, Germinariu). În luna martie se începe aratul și semănatul, se curăță livezile și grădinile, se scot stupii de la iernat și se scot fagurii de miere, utilizați ca leac în medicina populară etc. Sărbătorile cu dată fixă și cu dată mobilă, în special Mucenicii (9 martie), alcătuiesc un străvechi început de an agrar, cu obiceiuri de mare vechime și frumusețe.

Ce reprezintă mărțișorul

Mărțișorul reprezintă funia zilelor, săptămânilor și lunilor anului, adunate într-un șnur bicolor, simbolizând iarna și vara, făcut cadou la 1 martie, Ziua Dochiei și străvechi început de An Agrar. Astăzi, generalizat la sate și orașe, mărțișorul este confecționat din două fire colorate alb și roșu, de care se prinde un obiect artizanal, pentru a fi dăruit fetelor și femeilor, care îl poartă prins în piept una sau mai multe zile.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, mărțișorul era primit de copii, fete și băieți, fără deosebire, de la părinți, în dimineața zilei de 1 martie, înainte de răsăritul soarelui. Mărțișorul, de care se agăța o monedă de argint, uneori de aur, se purta legat la mână, iar uneori era prins la piept sau la gât. El era scos, în funcție de zona etnografică, la o anumită sărbătoare a primăverii – Mucenici, Florii, Paște, Arminden – și era agățat pe ramurile înflorite ale unor pomi, precum măceș, porumbar, trandafir, păducel, vișin, zarzăr etc.

Se credea că purtătorii mărțișorului nu vor fi pârliți de soare pe timpul verii, că vor fi sănătoși și frumoși ca florile, plăcuți și drăgăstoși, bogați și norocoși, feriți de boli și de deochi, mai arată lucrarea amintită.

Soarele – Luna

La începutul lunii, Soarele răsare la ora 06 h 53 m și apune la ora 18 h 03 m, iar la sfârșitul lunii răsare la ora 06 h 59 m și apune la ora 19 h 42 m (n.r. – DST – Daylight Saving Time – în momentul calculat este introdusă ora de vară), potrivit celor de la Observatorul Astronomic Amiral Vasile Urseanu.

Echinocțiul de primăvară, ce marchează începutul primăverii astronomice, se produce în jurul datei de 20 martie (5 h 06 min), când longitudinea astronomică a acestuia revine la valoarea de zero grade. După cum este cunoscut, mișcarea aparentă a Soarelui pe sfera cerească, determinată de mișcarea reală a Pământului pe orbita sa, generează, pentru latitudinile noastre, inegalitatea duratei zilelor și nopților la diferite perioade ale anului, datorită poziției aproximativ fixe în spațiu a axei de rotație a Pământului, precum și a înclinării sale față de planul orbitei acestuia. Astfel, pe sfera cerească, Soarele parcurge, în decurs de un an, un cerc mare numit ecliptica, care face cu ecuatorul ceresc un unghi de 23° 27′.

La momentul echinocțiului de primăvară, Soarele traversează ecuatorul ceresc, trecând din emisfera australă a sferei cerești în cea boreală. Când Soarele se află în acest punct, numit punct vernal, el descrie mișcarea diurnă de-a lungul ecuatorului ceresc, fenomen ce determină, la data respectivă, egalitatea duratei zilelor cu cea a nopților, indiferent de latitudine. La latitudinile țării noastre este luată în considerare valoarea medie de 45°, această cifră reprezentând și valoarea medie a înălțimii Soarelui deasupra orizontului, la momentul amiezii. Totodată, la data respectivă, Soarele răsare în punctul cardinal est și apune în punctul cardinal vest.

Începând de la această dată, durata zilei (față de cea a nopții) va fi în continuă creștere, iar cea a nopții (față de cea a zilei) în scădere, până la data de 21 iunie, când va avea loc solstițiul de vară.

Luna reprezintă perioada cât durează o rotație a astrului în jurul Pământului: 29 de zile, 12 ore, 44 de minute și 3 secunde, aproximativ 29 de zile și jumătate. În această mișcare se disting patru faze: Lună Nouă, Primul Pătrar, Lună Plină, Ultimul Pătrar.

Fazele Lunii sunt: 3 martie – Lună Plină, la 18 h 32 m; 11 martie – Ultimul Pătrar, la 11 h 39 m; 19 martie – Lună Nouă, la 0 h 23 m; 25 martie – Primul Pătrar, la 21 h 18 m, potrivit Observatorului Astronomic Amiral Vasile Urseanu.

Între ultima duminică a lunii martie (în 2026, la 29 martie) și ultima duminică a lunii octombrie (31 octombrie 2026), pe teritoriul României funcționează ora oficială de vară, care este cu o oră în avans față de timpul legal român. În noaptea de 28 spre 29 martie, ora 03:00 devine ora 04:00, iar ora oficială a României trece de la UTC+2 la UTC+3.

Martie în tradițiile populare

Luna martie este cunoscută, în funcție de zonă, sub denumirile Mărțișor, Mart, Marțiu și deschide, în spiritualitatea populară, șirul unor bogate manifestări, precum Mărțișorul, Baba Dochia, Zilele Babelor, Măcinicii, Alexii, Zăpada Berzelor, Zilele Moșilor, Ziua Cucului – Blagoviștenia.

Între 1 și 9 martie sunt zilele Babelor, în prima zi fiind sărbătorită Baba Dochia, personaj creștin (în calendarul creștin ortodox, Sfânta sau Mucenica Eudochia), personificare a Anului Vechi. Vremea capricioasă din această perioadă este pusă pe seama caracterului Babei Dochia, care vrea să-și urce oile la pășunea montană în plină iarnă, la sfârșitul lunii februarie și începutul lunii martie, după cum spune una dintre legende.

Dorind să se convingă că a venit vara, își trimite nora la munte după fragi. Un moș îi dă fetei o mână de fragi. Văzându-i, Dochia crede că a venit primăvara, își pune nouă cojoace unul peste altul, ia oile și urcă la munte. Acolo, vremea este capricioasă. Mai întâi se face cald și Dochia își aruncă, unul câte unul, cojoacele. Apoi cade o ploaie rece și baba, împreună cu oile, îngheață. Cu timpul, sloiurile s-au prefăcut în piatră, fiind identificate de localnici în mai multe zone carpatice: Ceahlău, Vama Buzăului, Caraiman, Izvorul Râului Doamnei, Semenic etc., potrivit volumului „Zile și mituri. Calendarul țăranului român”.

Ultima zi a Babelor, 9 martie, se suprapune peste o mare sărbătoare creștină: Sfinții 40 de Mucenici, care au pătimit în localitatea Sevastia din Armenia, în vremea domniei împăratului Liciniu (307–323), la porunca guvernatorului Agricola. Cei 40 de mucenici erau soldați care au mărturisit că sunt creștini și au refuzat să jertfească idolilor. Pentru mărturisirea credinței în Hristos, au fost supuși la multe chinuri, fiind în cele din urmă scufundați într-o apă aproape înghețată de lângă cetate.

De Mucenici, pe 9 martie, focurile simbolizează arderea iernii și renașterea primăverii. Prin acest ritual magic, practicat în Banat, Crișana, Muntenia, Oltenia, Dobrogea și sudul Moldovei, se dorea sprijinirea Soarelui în depășirea momentului critic al echilibrului dintre lumină și întuneric. În Transilvania, tinerii săreau peste foc pentru purificare, iar în alte zone chiar și vitele erau trecute prin foc, pentru a fi ferite de boli. Tot pe 9 martie, femeile fac copturi – mucenici, în formă de opt – numite sfinți, sfințișori sau bradoși.

O altă practică, realizată de copii în ziua de Mucenici, era baterea pământului cu maiurile sau cu botele, pentru alungarea frigului și aducerea căldurii, pentru sănătatea și norocul oamenilor. Se striga: „Intră frig și ieși căldură, / Să se facă vreme bună / Pe la noi pe bătătură!”.

Pe arii largi se credea că pământul era bătut de Moși, spirite ale strămoșilor, identificați în calendarul creștin cu cei 40 de Mucenici. De aici încolo, timp de nouă zile, urmează Zilele Moșilor. Obiceiul de a bea 40 de pahare de vin este considerat o reminiscență a sărbătorilor bahice din Antichitate, vinul fiind asociat cu puterea de muncă și vitalitatea de peste an.

La 17 martie este sărbătorit Sfântul Alexie, făcător de minuni pe ape, reprezentare mitică sezonieră și patron al viețuitoarelor care iernează sub pământ, în ape sau în scorburile copacilor. Se spune că în această zi deschide pământul pentru a elibera viețuitoarele, iar la 14 septembrie, de Ziua Crucii, îl reînchide. Oamenii curăță pomii din livezi, iar pescarii mănâncă pește crud, descântat.

Ziua de 25 martie este închinată Bunei Vestiri sau Blagoviștenia, când Biserica prăznuiește vestea adusă Fecioarei Maria de Arhanghelul Gavril. În calendarul popular, această zi mai este numită și Ziua Cucului. Se făceau ritualuri de purificare, se alungau șerpii și insectele, se aprindeau focuri în grădini și livezi. În unele zone nu se semăna porumbul sau nu se puneau cloștile, iar sărbătoarea era considerată un moment prielnic pentru previziuni legate de vreme și rodul pomilor fructiferi.