Secţiunea Internaţional
Premiul Luxemburg - AYELET BECHAR
Pentru filmul Just Married
(Israel)
by Ayelet Bechar
Filmul este povestea a două cupluri care decid să se căsătorească deşi ştiu că viaţa împreună nu este posibilă, pentru ele, în Israel. Kifah este o femeie educată, de carieră. Este activă politic şi crede cu tărie că există şanse pentru coexistenţă şi pace în Orientul Mijlociu.
Soţul ei s-a născut în Gaza, iar ea trebuie să meargă la Berlin, pentru a putea trăi cu el. Suhad este o studentă de 23 de ani din Betleem. Este logodită cu un israelian. După nuntă, devine rezident ilegal în casa soţului ei, în Ierusalim. Ori de câte ori vrea să îşi viziteze părinţii, trebuie să se furişeze prin zona securizată şi să se ferească să nu o vadă soldaţii. Faptul că este gravidă face aceste ieşiri tot mai dificile. Just Married vorbeşte despre absurdităţile pe care le generează conflictele politice în vieţile oamenilor obişnuiţi.
Secţiunea „Made in Romania”
Premiul British Council – ILEANEI STĂNCULESCU
Pentru Filmul Satul şosetelor
(România)
În micul sat Viscri / Deutschweisskirch, din centrul Transilvaniei, toate femeile împletesc ciorapi. Un muzician german vinde ciorapii în Germania, Austria şi alte ţări. Îi place să locuiască în Viscri. El îi învaţă pe copii germana, cântă la pian şi despre frumuseţea limbii române şi, nu în ultimul rând, organizează exportul de şosete.
Majoritatea saşilor care locuiau cândva în Viscri au plecat. Numai câţiva au rămas. Nu sunt locuri de muncă în Viscri, dar vin mulţi turişti, datorită frumoasei biserici vechi, precum şi ciorapilor făcuţi de mână.
Filmul este portretul unui film special, izolat într-un peisaj frumos, dar încă plin de viaţă.
Secţiunea „Made in Romania”
MENŢIUNE – DIETER AUNER
Pentru Filmul LEAVING TRANSYLVANIA
(IRELAND)
După căderea comunismului în România, mii de etnici germani au emigrat din Transilvania în Germania. Exodul a continuat an după an. Tinerii saşi sau etnicii germani erau nerăbdători să părăsească România, visând la un viitor prosper în Occident. Pentru cei mai în vârstă, însă, emigrarea a fost o experienţă traumatizantă.
“La revedere,Transilvania” analizează această situaţie dramatică, văzută prin ochii unui cuplu mai în vârstă, din Agârbiciu. Hans şi Maria Kenzel, de 70 de ani, sunt doi dintre cei mulţi care au decis să rămână. Soţii Kenzel se ocupă de biserica-cetate din sat, trag clopotele şi ceasul. Praful pe care îl şterg de pe şirurile de bănci din biserică pare să fie singura lor legătură cu vremurile de demult. Au două opţiuni: ori pleacă, lăsând totul în urmă, ori rămân.
Secţiunea „Made in Romania”
Menţiune – SORIN ILIEŞIU
Pentru Filmul Câte ceva despre Regina Maria
(România)
PREMIUL ASTRA FILM – REKA KINCSES
Pentru Filmul „Campionul din Balcani”
(Germania)
Anii ’90 au fost tulburi în istoria recentă a României, o perioadă de confuzie şi anxietate. Sistemul de valori al regimului comunist dispăruse. Înainte, Ceauşescu fusese duşmanul tuturor, situaţie ce creea o anume solidaritate între oameni. Era mai uşor să discerni între prieteni şi duşmani. Odată cu dispariţia fizică a dictatorului, oamenii s-au simţit liberi să-şi exprime propriile frustrări. Şi de cele mai multe ori au făcut-o cu violenţă. Situaţia socială era favorabilă conflictelor de orice natură, inclusiv celor etnice. Filmul dezvăluie această perioadă prin intermediul unei experienţe directe. Personajul principal este chiar tatăl autoarei, iar implicarea lui în evenimentele ulterioare Revoluţiei a provocat schimbări cruciale în viaţa întregii familii. Fiind un membru distis al minorităţii etnice maghiare, şi-a exprimat poziţia fermă împotriva Serviciului Secret comunist, Securitatea. La începutul anilor ’90, era un act de sinucidere politică, care i-a pus chiar viaţa în pericol. După şaisprezece ani şi după cinci candidaturi eşuate la un post de parlamentar, acest campion al corectitudinii şi intransigenţei nu-şi găseşte locul în noul sistem.
Secţiunea Europa de Est şi centrală
Premiul Deventer - PETR LOM
Pentru filmul Bride Kidnapping in Kyrgyzstan
(CANADA/CZECH REPUBLIC)
Conform unui vechi obicei chirghiz care încă funcţionează în ciuda faptului că a fost declarat ilegal cu cîţiva ani în urmă, în Kirghistan, fostă republică sovietică, bărbaţii îşi răpesc viitoarele soţii. De obicei, viitorul mire convoacă cîţiva prieteni, închiriază o maşină, urmăreşte fiecare mişcare a fetei pe care a pus ochii şi, la momentul oportun, o răpeşte pur şi simplu de pe stradă şi o duce la casa părinţilor lui. Imediat, o delegaţie pleacă la familia fetei şi îi pune în temă cu răpirea.
Secţiunea Europa de Est şi centrală
Premiul Duna TV – MACIEJ DRYGAS
Pentru filmul ONE DAY IN PEOPLE POLAND
(Polonia)
One Day In People s Poland prezintă povestea unei zile obişnuite din viaţa unor oameni obişnuiţi, din Polonia comunistă. După un studiu lung de 30 de ani, prin materiale de arhivă din perioada comunistă, regizorul alege să reconstruiască ziua de 27 octombrie 1962. Era o zi ca oricare alta, când nu s-a întâmplat nimic ieşit din comun. Totuşi, fiecare lucruşor personal dezvăluie lucruri memorabile despre absurdităţile acelor vremuri. Filmul combină fimări originale, scrisori şi documente oficiale. Cel care au trecut prin comunism vor recunoaşte multe lucruri care pe atunci le guvernau viaţa. Cât despre tinerii spectatori, lor li se va oferi o privire asupra unei perioade pe care nu o cunosc şi nici nu o înţeleg.
Secţiunea Studenţi
Premiul TVR – ALYSSIA GROSSAMN
Pentru filmul INTO THE FIELD
(Marea Britanie)
Into The Field urmăreşte viaţa de zi cu zi a unor maici din mănăstirea română ortodoxă de la Văratec. Documentând relaţiile şi rolul măicuţelor în comunitatea lor, filmul este centrat pe aspecte ordinare şi mondene ale rutinei vieţii, arătând cum activităţi vechi de secole se intersectează cu aspecte spirituale ale vieţii la mănăstire. Folosing un stil observaţional şi combinând interviuri de informare cu unele formale, filmul explorează conceptul de “muncă obedientă” şi cum acest principiu este urmat cu stricteţe zi de zi.
Filmul oferă o privire asupra întregii structuri a mănăstirii, totodată dezvăluind şi diferitele personalităţi ale unor măicuţe, pregătirea lor anterioară şi ce anume le-a determinat să se călugărească. De asemenea, în poveste sunt incluse câteva secvenţe stop-cadru, pentru a descrie anumite provocări cu care a avut de-a face antropologul în munca sa.
Secţiunea Studenţi
Premiul Centrului Naţional al Cinematografiei – ASTRID BUSSINK
Pentru filmul THE ANGELMAKERS
(Scoţia, Ungaria, Germania)
Nagyrev pare a fi doar un alt loc uitat de lume din zona rurală a Ungariei. Dar daca eşti mai atent la istoria satului, descoperi fantomele trecutului. În anii ’20, după o serie de morţi misterioase printre bărbaţii satului, investigaţiile autorităţilor au demonstrat că aceştia fuseseră otrăviţi cu arsenic. Modus operandi era foarte simplu, arma crimei fiind banala hîrtie de muşte, iar criminalii – chiar soţiile victimelor. După mulţi ani de tăcere, personajele povestesc în faţa camerei despre evenimentele dureroase din trecut, dar şi despre aspiraţiile lor prezente şi despre modul în care evadează din rutina zilnică. Sunt poveşti despre relaţia dintre sexe şi despre situaţii în care confruntările pot duce la comportamente extreme.
Premiul Sibiu 2007 Capitală Culturală Europeană
Acordat lui GARY KILDEA & ANDREA SIMON
Pentru filmul Koriam’s Law And The Dead Who Govern
(Chile/Italia/Spania)
Bătrînul înaintează de-a lungul celor adunaţi să-l întîmpine, sprijinindu-se greu pe un baston. Strînge mîinile care se întind spre el şi se apropei din ce în ce mai mult de cameră, pînă cînd umple cadrul aproape în întregime. Priveşte spre cameră şi spune “Ţie să-ţi strînd mîna?”. O clipă ai senzaţia că întrebarea ţi-a fost adresată chiar ţie, privitorului.
Dar vocea din off răspunde afirmativ şi vedem o mînă care apare de dincolo de cameră şi strînge cu fermitate mîna bătrînului. Este un moment tipic pentru construcţia acestui documentar, care topeşte demarcaţiile dintre spectator şi film, dintre autor şi personaj. Filmul este povestea unei influente mişcări politice şi religioase din insula East New Britain din Papua Noua Guinee, un adevărat “cargo cult” după opinia unora.
Premiul pentru cel mai bun film european
Acordat lui JAROSLAV VOJTEK
Pentru filmul HERE WE ARE
(Slovacia)
Filmul spune povestea emoţionantă a unei familii care îşi caută rădăcinile. După cel de-al doilea război mondial, familia Krnáč s-a mutat din Slovacia centrală în Ucraina sub-carpatină; un sat din stepa cazacă a devenit casa lor, pentru mai mult de 40 de ani.
Când URSS s-a destrămat, ei au decis să se mute înapoi în Europa, cum ar fi în Slovacia, ţară despre care ştiau puţine, cu excepţia poveştilor pe care le auziseră de la părinţi. Dar în Slovacia au găsit doar sale neglijate şi şomaj, iar şansele pentru o viaţă mai bună sunt slabe. În acest timp, amintirile despre viaţa lor din sat devin pe zi ce trece mai puternice. Se pune întrebarea: unde este casa lor adevărată?
Citiți principiile noastre de moderare aici!