Alfred Nobel a fost chimist, inventator şi om de afaceri,a inventat şi cauciucul sintetic, pielea artificială şi mătasea sintetică, şi a întemeiat fundaţia ce oferă anual faimoasele Premii Nobel.

La 17 ani, Alfred vorbea fluent suedeza, rusa, franceza, engleza şi germana. Era atras deopotrivă de literatura engleză şi de ştiinţele exacte, cum ar fi fizica sau chimia. Pasionat şi de literatură şi poezie, a scris o tragedie şi câteva romane.

În 1852, Alfred este chemat să lucreze pentru compania tatălui său, care cunoştea o dezvoltare continuă datorită livrărilor către armata rusă. În 1863, i s-a atribuit primul brevet suedez pentru “Metoda de obţinere a prafului de dinamită”, un amestec de nitroglicerină şi praf de puşcă, formulă inventată în cooperare cu membrii familiei. La câteva luni de la inventarea formulei explozibilului, laboratorul familiei a fost distrus. Experienţele cu nitroglicerină, soldate de nenumărate ori cu explozii şi pierderi de vieţi omeneşti, l-au determinat pe Nobel să aprofundeze cercetările în acest domeniu. Cercetările sale vor avea urmări tragice, provocând, în 1864, moartea fratelui său, Emil. Autorităţile se văd nevoite să-i interzică experimentele în interiorul oraşului. Alfred se mută, astfel, pe un vas ancorat în Lacul Malaren.

Datorită faptului că dinamita reducea substanţial costurile aruncării în aer a blocurilor de piatră, Alfred a făcut din vânzarea dinamitei o afacere profitabilă, astfel încât fabrica sa din Krummel începe să-şi exporte produsele în alte ţări din Europa şi chiar în America şi Australia.

A descoperit posibilitatea amorsării detonării nitroglicerinei cu ajutorul fulminatului de mercur. A reuşit să realizeze praful (pudra) de dinamită, guma de dinamită, apoi formula unei pudre propulsive, căreia i-a dat numele de “balistită”, un amestec în părţi egale de nitroglicerină şi nitroceluloză.

Din 1873, s-a stabilit la Paris, iar în 1881 a instalat la Sevran (Franţa) un laborator, unde a continuat cercetările în vederea îmbunătăţirii formulei dinamitei, laborator pe care l-a transferat, în 1890, la San Remo, în Italia.

Nu s-a căsătorit niciodată. Călătorind neîncetat între Suedia, Germania, Franţa, Rusia, SUA, Italia, a trăit cel mai adesea singur, fără un cămin stabil, fără familie. Prin testamentul de o pagină, redactat la Paris, la 27 noiembrie 1895, Alfred Nobel cerea ca toate fabricile sale să fie vândute şi banii încasaţi să fie plasaţi într-un depozit bancar destinat acordării de premii anuale acelora care, în anul precedent, au adus cele mai mari servicii omenirii.

Este, potrivit volumului “Personalităţi ale ştiinţei. Mic dicţionar”, întemeietor al Fundaţiei Nobel care acordă anual, din 1901, Premiile Nobel pentru: fizică, chimie, fiziologie-medicină, literatură-artă, şi pace, şi din 1969 şi pentru economie.

A încetat din viaţă la San Remo, la 10 decembrie 1896. La această dată a rămas fixată, anual, ceremonia decernării prestigioaselor premii care îi poartă numele, începând cu anul 1901.