În discursul de deschidere, de ieri, a celui de-al 17-lea Congres al Partidului Comunist al Chinei, Hu Jintao a arătat cu degetul spre liderii din partid care s-au remarcat prin extravaganţă, risipă şi aroganţă.
După care a recomandat menţinerea creşterii economice, dar în condiţiile respectului pentru nevoile oamenilor de rând şi ale mediului.
O formaţie muzicală a armatei chineze a intonat, ieri, imnul naţional chinez în faţa pleiadei de seniori ai partidului – care şi-au plecat capetele întru cinstirea fondatorilor republicii populare.
Mandarinii anului 2012
Podiumul celui de-al 17-lea Congres cincinal arată că preşedintele şi secretarul general Hu Jintao şi-a consolidat puterea, dar că predecesorul său, Jiang Zemin, nu şi-a pierdut-o de tot.
Lângă ei s-au înşirat membrii actualului Politburo: unii vor rămâne la conducere alături de Hu Jintao, altora, grupurile de putere din sferele înalte de la Beijing le propun înlocuitori.
Primii avuţi în vedere pentru a intra în atotputernicul Comitet permanent, cu doar nouă membri, sunt doi lideri de partid provinciali: Li Keqiang, 52 de ani, secretar al partidului în provincia nord-estică Liaoning, şi Xi Jinping, 54 de ani, noul şef de partid din Shanghai.
Li ar fi preferatul lui Hu. Xi are mai multe şanse graţie susţinerii lui Jiang. Într-un scenariu, Xi devine vicepreşedinte al ţării şi boss al partidului, în timp ce Li ajunge vicepremier; adică viitorii preşedinte şi premier.
Dezvoltare omenoasă
Până acolo – obiectiv, preventiv, poate şi selectiv -, Hu Jintao le-a spus celor 2.200 de delegaţi ai ţării şi partidului că “un mic număr de cadre de partid nu sunt oneste şi demne”. Adică şi-au utilizat puterea încredinţată doar pentru sine, în timp ce chinezii de rând le cer rezolvarea unor probleme care ţin de muncă, locuire, securitate socială sau educaţie.
Actualul lider suprem al Chinei vede soluţii şi la câteva dintre problemele generale ale sistemului chinez. Deng Xiaoping şi Jiang Zemin au ţinut, vreme de 20 de ani, pedala accelerării creşterii economice la două cifre pe an, ceea a făcut din China nu doar o mare putere economică, dar şi una politico-militară şi a permis statului să cheltuie mai mult pe educaţie ori cercetare.
Hu Jintao poate acum să promită oamenilor o “dezvoltare ştiinţifică” şi o “societate armonioasă” – ceva ce rezonează cu “dezvoltarea sustenabilă” a vesticilor, dar nu şi cu “social-democraţia” acestora.
Văzut deja de optimişti ca un “Gorby”, Hu nu a promis decât o “extindere a socialismului chinezesc” – ceea ce pentru colegii de conducere nu înseamnă nicidecum democraţie în stil occidental.
Pace chinezească pentru Taiwan
În discursul rostit în deschiderea celui de-al 17-lea Congres al Partidului Comunist, Hu a avertizat Taiwanul să nu îşi proclame independenţa, fără însă a evoca posibilitatea unor represalii.
„Dorim să lansăm un apel solemn: pe baza principiului unei singure Chine, să discutăm despre încheierea ostilităţilor dintre cele două părţi şi despre un acord de pace”, a spus Hu. China insistă că are suveranitate asupra Taiwanului, insulă care are independenţă de facto din 1949.
„Dorim să discutăm despre orice. Poziţia noastră se referă la negocieri fără precondiţii. Aşteptăm să vedem. Purtătorul de cuvânt al guvernului taiwanez, Shieh Jhy-wey, a declarat că o “asemenea iniţiativă nu are niciun rost”.
“Nu vom discuta niciun fel de chestiuni legate de asigurarea păcii, reîntregire sau probleme de altă natură cu Beijingul”, a declarat pentru agenţia de presă citată Shieh Jhy-wey, acuzând China continentală de reprimarea aspiraţiei de libertate a populaţiei Tibetului şi de susţinerea regimului represiv din Myanmar.
Citiți principiile noastre de moderare aici!