Anul 2009 a fost al doilea cel mai cald an de pe suprafaţa Pământului începând din 1880, dată de la care temperaturile au început să fie înregistrate în mod ştiinţific, precizează Institutul de Studiu Spaţial Goddard din cadrul NASA (GISS) într-un comunicat.
Anul 2008 a fost cel mai rece an al acestui deceniu, din cauza puterii curentului marin La Nina, care a răcit zona tropicală a Oceanului Pacific, dar temperaturile au urcat la un nivel aproape record în 2009, după diminuarea influenţei La Nina, subliniază GISS (Goddard Institute for Space Studies), cu sediul la New York (nord-est).
Anul 2005 rămâne cel mai cald din anale, dar 2009 se plaseză imediat după el, aproape la egalitate cu un grup de ani recenţi, care candidează la “titlul” de al doilea cel mai cald an înregistrat vreodată. Este vorba despre anii 1998, 2002, 2003, 2006 şi 2007.
“Există variaţii importante ale temperaturilor terestre de la un an la altul, provocate de influenţa alternativă a curenţilor din Oceanul Pacific, El Nino (cald) şi La Nina (rece)”, a declarat James Hansen, directorul GISS.
“Dar atunci când facem media temperaturilor pe cinci sau zece ani pentru a reprezenta grafic evoluţia acestor fluctuaţii anuale ale temperaturilor, se poate vedea că încălzirea planetei continuă fără încetare”, a subliniat el.
Observând evoluţia temperaturilor din 1890 până în prezent, se constată o tendinţă clară de încălzire a suprafeţei globului, în pofida unei inversări a temperaturilor între deceniile 1940 şi 1970, relevă GISS.
În decursul ultimilor 30 de ani, acest institut a înregistrat o creştere medie de aproximativ 0,2 grade Celsius pe deceniu.
În total, temperaturile pe planetă au crescut cu aproximativ 0,8 grade, din 1880 şi până în prezent.
“Este o cifră pe care este important să o reţinem”, a subliniat Gavin Schmidt, un climatolog din cadrul GISS, subliniind că diferenţa de tempertură între al şaselea şi al doilea cel mai cald an este nesemnificativă din cauza marjei de incertitudine.
În 2009 s-a înregistrat aproape un record de temperatură în pofida unei luni decembrie neobişnuit de rece, în cea mai mare parte a Americii de Nord, notează GISS.
Masele de aer cu presiune înaltă au antrenat o diminuare a influenţei Jet Stream, un curent de aer cald, pe direcţia est-vest. Acest mecanism a deschis calea unor mase de aer glacial arctic către întregul continent nord-american, determinând o scădere temperaturilor la niveluri anormal de mici, precizează GISS.
“În măsura în care suprafaţa Statelor Unite reprezintă doar 1,5 la sută din cea a planetei, temperaturile înregistrate aici afectează foarte puţin temperatura medie a planetei”, a declarat James Hansen.
GISS se bazează în analizele sale pe relevee ale temperaturilor provenind de la trei surse. Este vorba despre date furnizate de peste o mie de staţii meteorologice situate în jurul întregii planete, măsurări ale temperaturilor la suprafaţa oceanelor, efectuate de sateliţi, dar şi de date furnizate de staţiile de cercetare din Antarctica.
Sursa: Mediafax
Citiți principiile noastre de moderare aici!