„Cind o femeie isi intreaba sotul daca ii place noua ei coafura, de obicei il invita sa-i faca un compliment, si nu sa ii spuna o parere sincera“, observa psihologul britanic Peter Collett in best-sellerul „Cartea gesturilor“. Mintim pentru a salva aparentele sau pentru a proteja sentimentele celuilalt, dar in acelasi timp ne inchipuim ca nimeni nu ne poate pacali si ca-i detectam imediat pe cei care vor sa ne duca cu zaharelul. Psihosociologul german Marc-André Reinhard a demonstrat insa ca, in viata de zi cu zi, nu detectam mai mult de 54% dintre minciuni.
Reinhard a finalizat recent o cercetare la care au participat 300 de studenti. Ei au urmarit filme ce prezentau persoane care urmasera cursuri de sofat si care pretindeau ca au obtinut permisul de conducere. Grupa mincinosilor includea cursantii auto care nu dadusera inca examenul pentru carnetul de sofer. „Participantii la studiu au fost pusi sa deosebeasca intre adevar si minciuna, iar cota de detectare s-a plasat la 54 de procente“, spune Reinhard intr-un interviu din „Die Zeit“.
Specialistul german in psihologie sociala adauga ca setul de indici nonverbali asociati de obicei cu minciuna nu ne ajuta intotdeauna in detectarea pacalicilor. „Mincinosul stereotip ar fi cel care se inroseste, evita contactul vizual sau se joaca cu diverse obiecte“, spune Reinhard. Or, studiul sau arata ca aceste semne pot induce in eroare. Daca cineva priveste intr-o parte sau isi scarpina nasul, nu inseamna neaparat ca minte, ci se poate sa fie extrem de emotionat, observa Collett. Psihologul britanic observa ca cei care vor sa ne traga pe sfoara stiu sa evite aceste gesturi. „Multi mincinosi maresc deliberat durata contactului vizual pentru a crea impresia ca spun adevarul“, atrage atentia Collett.
Sursa: 9 AM
Citiți principiile noastre de moderare aici!