Spectrul terorismului a revenit în Marea Britanie acum câteva zile, după atentatele eşuate de la Londra şi Glasgow. Deşi a apreciat eficienţa intervenţiei poliţiei, opinia publică are îndoieli în privinţa capacităţii autorităţilor de a combate cauzele adânci ale terorismului.
De la atentatele din 2005, guvernul britanic a expulzat mai mulţi imami extremişti. Guvernul a aprobat o nouă formulă pentru arestul la domiciliu în cazul persoanelor suspectate că pun în pericol securitatea ţării, iar perioada maximă de detenţie fără inculpare s-a dublat: de la 14 la 28 de zile. Autorităţile au organizat mai multe consultări cu reprezentanţii comunităţii musulmane, deseori stigmatizată după atentate. Rezultatele aceste politici sunt însă inegale. Apelurile la valorile comune precum toleranţa şi respectul reciproc s-au intensificat.
Mai mulţi potenţiali kamikaze sau simpatizanţi ai cauzei islamiste au fost condamnaţi, iar poliţia a organizat mai multe raiduri care au vizat comunitatea musulmană. Recentele atentate eşuate, alerta teroristă menţinută la un nivel ridicat, ca şi profilul atipic al celor opt suspecţi – mulţi dintre ei medici – au arătat, în opinia experţilor, că nu există un remediu miraculos împotriva terorismului.
Mai mult, violenţele interreligioase din Irak sau Gaza arată că islamismul radical face în continuare adepţi în lumea întreagă. Un reprezentant al principalei organizaţii musulmane din Marea Britanie consideră necesară o anchetă publică serioasă privind adevăratele motive ale atentatelor de la 7 iulie 2005 sau o schimbare a politicii britanice din Irak şi Afganistan, unde Marea Britanie are desfăşuraţi 5.500, respectiv 7.000 de militari.
Este însă greu de presupus că vom asista la o schimbare a politicii din acest punct de vedere: noul premier Gordon Brown se înscrie în linia trasată de politica lui Tony Blair. El a exclus, acum câteva zile, o retragere rapidă a trupelor britanice din cele două ţări.
Viaţa de după atentate
Britanicii şi-au reluat încă o dată viaţa obişnuită. După atentatele eşuate de săptămâna trecută rămân însă cu sentimentul de nesiguranţă provocat de evenimentele recente şi de amploarea complotului dejucat de poliţia britanică. Şi îşi amintesc de faptul că nu e prima oară când istoria îi încearcă.
Asemenea poporului american după atentatele de la 11 septembrie 2001, şi britanicii, în special londonezii, au învăţat după atacurile din 2005 să trăiască cu teama că, oricând, oricine poate declanşa un atentat şi să fie în continuare supravegheaţi aproape permanent.
Libertatea şi siguranţa au un preţ. Intimitatea personală trece pe locul doi atunci când miza este viaţa. Măsurile de securitate luate de autorităţi, atât după atentatele de acum doi ani, dar mai ales acum, după atentatele eşuate din Londra şi Glasgow, sunt apreciate de londonezi.
Oamenii se gândesc la discrepanţa enormă dintre campania de teroare lansată de activiştii locali din armata republicană irlandeză şi acţiunile sângeroase ale terorismul internaţional.
“Înainte când era un atentat al IRA se dădea un telefon şi se anunţa că a fost pusă o bombă. Acum, atentatele au loc pur şi simplu, fără nici un anunţ”, spune un londonez. Oamenii spun că au supravieţuit bombelor IRA, ştiind exact când şi unde vor exploda; acum însă nu sunt avertismente şi nici un fel de măsuri de securitate nu pot împiedica toate ameninţările.
Viaţa a reintrat în normal, dar prezenţa evidentă a poliţiştilor lasă să se înţeleagă gravitatea situaţiei. Londonezii încep să se obişnuiască însă cu aceste lucruri, dar, mai ales, înţeleg că un alt atentat este oricând o ameninţare reală.
Trimite articolul
Xdar de exploziile de prin irak si afganistan nu scrieti nimic? acolo mor sute de oameni in fiecare luna…ignorantilor fuck the usa !