O retrospectivă a gafelor din politica internaţională în anul pe care îl încheiem arată că preşedintele american, George W. Bush, şi preşedintele francez, Nicolas Sarkozy, au fost cel mai des surprinşi “pe picior greşit” de către jurnalişti.
Au mai făcut gafe memorabile Jacques Chirac, fostul lider de la palatul Elisée, sau ex-premierul italian, Silvio Berlusconi. Dincolo de faptul că erorile lor au făcut să curgă valuri de cerneală, comicul lor a dat o notă de culoare şi a descreţit frunţile unei lumi tot mai îngrijorate de tensiunile care mocnesc pe scena internaţională.
Încă din 6 ianuarie 2007, preşedintele american, George W. Bush, a făcut deliciul jurnaliştilor din întreaga lume, când, înaintea unei întâlniri pe care urma s-o aibă cu cancelarul Germaniei, Angela Merkel, a declarat că… nu-i va mai face acesteia masaj la ceafă, aşa cum îi făcuse în urmă cu nişte luni.
La 8 mai, George W. Bush a întâmpinat-o pe regina Marii Britanii, Elisabetha a II-a, cu aceste cuvinte: „Poporul american (…) este mândru să salute reîntoarcerea Maiestăţii Voastre în Statele Unite. La urma urmei, aţi cinat cu zece preşedinţi americani. Aţi ajutat naţiunea noastră să-şi sărbătorească bicentenarul în 17… în 1976″.
Aflat într-un turneu european, la 11 iunie, locatarul Casei Albe s-a adresat Papei Benedict al XVI-lea cu “domnule” în loc de “Sanctitatea Voastră”. Reporterii care au acoperit evenimentul au consemnat şi postura relaxată a lui Bush în timpul dialogului cu Suveranul Pontif.
La 2 august, preşedintele Bush a făcut o glumă deplasată, încercând să ironizeze un reporter BBC care l-a chestionat pe tema războiului din Irak, în timpul unei conferinţe de presă la Camp David (SUA). În loc să-i răspundă, liderul american i-a replicat, aparent absent: “Încă mai eşti aici?” Apoi l-a sfătuit să-şi acopere chelia, fiindcă “soarele bate puternic aici”.
Prezent la Summitul Asia-Pacific de la Sydney, la 7 septembrie, Bush a mulţumit premierului australian, John Howard, pentru găzduirea “summitului OPEC”, în loc de APEC! Ce-i drept, şi-a dat seama de greşeala făcută, s-a corectat, dar a ţinut să mulţumească apoi trupelor “austriece”, în loc de “australiene”, pentru participarea la operaţiunile din Irak. De precizat că Austria nu a trimis niciun soldat în Irak, în timp ce Australia a desfăşurat 1.500 de militari în această ţară.
“Am auzit pe cineva întrebând de Mandela. Ei bine, este mort, pentru că Saddam Hussein i-a omorât pe toţi cei ca Mandela”, a declarat Bush la 22 septembrie, la Washington. Declaraţia a făcut înconjurul lumii, ceea ce l-a obligat pe directorul Fundaţiei “Nelson Mandela” să dea asigurări că liderul sud-african este în viaţă.
La 27 septembrie, o ciornă a unui discurs al preşedintelui american a apărut pentru scurt timp pe site-ul Naţiunilor Unite. Astfel, s-a făcut public faptul că Bush are nevoie de un ghid fonetic pentru a citi denumirile mai complicate. Cu toate precauţiile luate, liderul de la Casa Albă mai face greşeli de pronunţie. De exemplu, cu prilejul unui discurs despre politica educaţională susţinut la New York, a greşit pluralul substantivului copil (child, în limba engleză). Bush a adăugat la forma corectă de plural, “children”, un s nejustificat, spunând “childrens”, “greşeală care dă fiori oricărui profesor de engleză”, a comentat Reuters.
Nu demult, la 11 decembrie, Bush a fost protagonistul unei noi gafe. El a oferit telespectatorilor deţinători ai unor imobile, interesaţi de creşterea plăţilor pentru ipotecă, un număr de telefon greşit, în cadrul unei emisiuni de televiziune. Telefoanele au început să sune instantaneu, dar la capătul firului nu aveau cum să răspundă funcţionarii angajaţi pentru a oferi răspunsurile necesare… Oficialii de la Casa Albă au publicat în cele din urmă numărul corect de telefon.
Sarkozy, în atenţia presei pentru gafe
În iunie, preşedintele francez, Nicolas Sarkozy, a fost nevoit să dea explicaţii referitoare la comportamentul său de la o conferinţă a summitului G8, la care a fost bănuit că a venit în stare de ebrietate. “Eram în întârziere, aşa că am urcat scările patru câte patru. Nu aveam nimic de spus. Aşa că am întrebat dacă există întrebări. Nu beau nicio picătură de alcool, dar n-am niciun merit, pentru că nu-mi place”, a explicat Sarkozy.
În august, în timp ce Sarkozy se afla în vacanţă în SUA, a avut loc un incident cu totul neobişnuit pentru un şef de stat. Supărat că doi fotoreporteri au încercat să-l fotografieze în timp ce se afla la plimbare, într-o ambarcaţiune, pe un lac, preşedintele francez a sărit în apă şi a alergat înot până la barca acestora, unde a urcat şi a început să-i certe – în gura mare – în limba franceză.
Cu două săptămâni înainte de anunţul oficial al divorţului său, la sfârşitul lui octombrie, preşedintele francez s-a ridicat brusc şi a plecat în mijlocul unui interviu acordat postului CBS. Sarkozy a pus capăt interviului din cadrul emisiunii „60 de minute”, refuzând să răspundă întrebărilor referitoare la soţia sa, Cecilia. Cu numai câteva minute înainte de începerea acestui interviu, la Palatul Elysee, preşedintele l-a făcut “imbecil” pe purtătorul său de cuvânt, David Martinon, cu presa de faţă. Dându-şi seama că se face de râs, preşedintele a încercat să salveze aparenţele spunând că „nu este nervos, ci doar foarte solicitat”.
Plasa luată de Ségolène Royal
Ségolène Royal a căzut şi în plasa unui actor, la 28 ianuarie. Acesta s-a prezentat drept premierul provinciei canadiene Quebec, provocând-o să afirme că majoritatea francezilor ar fi de acord cu independenţa Corsicii.
Naivităţile lui Tony Blair
Cu prilejul unei gale de binefacere, organizată de Partidul Laburist, pe stadionul Wembley, la 13 iulie, Tony Blair a mărturisit că abia de când nu mai este premier a învăţat cum se foloseşte un telefon mobil. De asemenea, a mai dezvăluit că a fost nevoit să se obişnuiască şi cu alte lucruri, de exemplu, cum este să te opreşti la semafor.
Chirac, la „ultima gafă” în calitate de preşedinte
Fostul preşedinte francez Jacques Chirac s-a aflat într-o situaţie extrem de jenantă, fiind nevoit să retracteze aprecierile hazardate la adresa programului nuclear iranian. Astfel, el a declarat că nu consideră că ar fi o mare problemă dacă Iranul ar avea o bombă nucleară sau două, pentru că oricum nu ar îndrăzni s-o folosească. Gafa a fost prompt sancţionată de presa internaţională.
Declaraţie urmată de demisie
La 4 iulie, ministrul japonez al apărării, Fumio Kyuma, a anunţat că demisionează, după ce a provocat un imens scandal în ţara sa, justificând bombardamentele de la Hiroshima şi Nagasaki. Kyuma declarase că bombele atomice lansate în august 1945 de SUA au fost “ceva care nu putea fi evitat”, pentru a preîntâmpina o invazie sovietică în Japonia.
Citiți principiile noastre de moderare aici!