Potrivit estimărilor, aproximativ 90 de milioane de metri cubi de apă dintr-un lac subteran au erupt la suprafață în decurs de zece zile – echivalentul volumului de apă care traversează Cascada Niagara în aproximativ nouă ore.

ESA a făcut referire la concluziile unei echipe internaționale de oameni de știință, publicate recent în revista Nature Geoscience. Studiul a fost coordonat de specialiști de la Universitatea Lancaster și Centrul pentru Observare și Modelare Polară din Regatul Unit, pe baza datelor satelitare, inclusiv cele furnizate de ESA.

Apa provenea din topirea gheții – așa-numita „apă de topire” – și acumularea ei ar fi fost favorizată de schimbările climatice și de creșterea temperaturilor, susțin cercetătorii. În urma acestei inundații, în nordul nelocuit al Groenlandei s-a format un crater imens, cu o suprafață de 2 kilometri pătrați și o adâncime de 85 de metri.

Cercetătorii au fost surprinși de amploarea fenomenului. Pe lângă scurgerea bruscă a apei, au fost identificate daune semnificative la nivelul calotei glaciare: blocuri de gheață de până la 25 de metri înălțime au fost dislocate, s-au format fisuri adânci, iar suprafața gheții a fost erodată de forța apei.

Până acum, modelele climatice sugerau că acea regiune era complet înghețată, iar pătrunderea apei prin gheață era considerată aproape imposibilă.

„Când am văzut prima dată acest lucru, pentru că era atât de neașteptat, am crezut că există o problemă cu datele noastre. Cu toate acestea, pe măsură ce am aprofundat analiza, a devenit clar că ceea ce observam era consecința unei inundații uriașe de apă care a ieșit de sub gheață”, a explicat Jade Bowling, coordonatorul studiului, potrivit comunicatului ESA.

Implicații importante pentru studiul climei

Descoperirile contrazic ideea anterioară că apa de topire curge doar de la suprafața gheții spre bază și apoi în ocean. Noile date arată că apa poate, în anumite condiții, să se deplaseze și în sens invers – în sus, prin stratul de gheață.

Aceste observații aduc perspective noi privind comportamentul calotelor glaciare în contextul încălzirii globale și subliniază riscul tot mai mare al unor inundații bruște, pe măsură ce mai multă apă topită ajunge în zone anterior înghețate.

Cercetările viitoare vor trebui să determine cât de frecvente pot fi astfel de evenimente și care ar putea fi consecințele lor la scară globală.