În 17 ianuarie 1945, grupuri de jandarmi însoţiţi de soldaţi ruşi şi civili giroceni au început percheziţionarea tuturor familiilor de nemţi, ,,ridicând” toate femeile între 18 şi 30 de ani şi bărbaţii între 17 şi 45 de ani. După două zile, oamenii erau îmbarcaţi în vagoane de marfă şi transportaţi în URSS, unde, în lagăre de muncă, au fost puşi să muncească în mine, şantiere sau colhozuri, pentru ,,refacerea ţării”.
Iată cum descria în anul 1995, într-un interviu acordat revistei ,,Lumina satului” din Giroc, Franciska Luchinger momentul deportării: ,,Aveam 23 de ani pe atunci. În acea zi de ianuarie 1945 plecasem cu fratele meu, Adam, spre prăvălia lui Stelzner. Pe drum, ne întâlnim cu nişte oameni trimişi de autorităţi să ne ducă la Primărie. De aici, la Freidorf, cu toţi ceilalţi. Ne-au urcat în vagoane de marfă păzite. Trei săptămâni am tot mers înfruntând gerul iernii până am ajuns în lagăr. Erau acolo mii de oameni… Am stat în barăci, ne-am făcut singuri cuptoare. Am lucrat şi eu în mină un an şi jumătate, câte opt ore pe zi. Apoi, am muncit într-o echipă de zidari… În 1951, toamna, ne-am întors acasă şi, ca şi când nu ne-ar fi fost de ajuns cele îndurate, ne mai reţin trei luni într-un lagăr lângă Ploieşti”.
Dintre nemţii din Giroc au avut o asemenea soartă următoarele persoane: Franziska Fendler, Anna Schmadl, Elisabeth Petla, Iosef Schipfe, Magdalena Rohs, Therezia Mellinger, Katharina Gerber, Katharina Grundhauser, Magdaleba Grundhauser, Terezia Hipp, Adam şi Franciska Löchinger, Therezia Frey, Katharina Frey, Barbara Frey, Elisabeth Blum, Peter Kunz, Iosef Furak, Franz Krebs, Anna Schannen şi Magdalena Keller.
Un mic grup a reuşit să se ascundă şi să scape de deportare. Bolnavii au fost trimişi acasă în anul 1947: Therezia Hipp, Fendler F., Schmadl A. şi Gerber K., iar restul, în anul 1951, când au fost eliberaţi şi s-au întors în Giroc. În urma deportării părinţilor, mulţi copii au rămas în sat, fără părinţi, în îngrijirea bunicilor.
În timp ce, în ianuarie 1945, din lagărele de exterminare de la Auschwitz-Birkenau sunt salvaţi ultimii supravieţuitori, în majoritate evrei, sute de mii de etnici germani de la noi şi de aiurea urcau treptele unui alt calvar. De ce atâta suferinţă, cu ce au greşit unii şi ceilalţi şi mai ales faţă de cine?
Citiți principiile noastre de moderare aici!