Acest loc este, după cum spun cei mai vechi locuitori ai satului, tocmai lângă actualul cimitir ortodox pe locul unde este în prezent drumul care duce spre izlazul satului. Grija locuitorilor pentru cimitir este evidenţiată şi de faptul că în 1932 a fost zidită o capelă în care se ţinea steagul negru şi lucrurile necesare pentru înmormântare, precum şi trupurile morţilor care nu aveau familie sau casă, până când aceştia erau înmormântaţi. Această capelă era situată chiar la intrarea în cimitir, pe partea stângă.
Faptul că cimitirul se afla în imediata apropiere a drumului pe care mergeau animalele la izlaz a făcut ca oficiul parohial să se îngrijească de împrejmuirea cimitirului cu un gard care să protejeze mormintele. În 1957 s-a ajuns la concluzia că ar fi mai bine ca să fie mutată capela în mijlocul cimitirului, în spatele troiţei. Noua capelă are o lungime de 3,60 m, o lăţime de 2,70 m.
În 1997, s-a amenajat un loc special pentru depozitarea resturilor vegetale, iar în 2000 a fost introdus curentul electric la capela din cimitir şi a fost instalat un clopot în mijlocul cimitirului.
Cruci vechi nu sunt foarte multe, deoarece acestea au fost în majoritate din lemn şi s-au degradat în timp. Cea mai veche cruce care se păstrează este din 1912. După cum reiese şi din cronica parohiei, pe cruci nu se inscripţiona în trecut ceva deosebit, afară de anul naşterii şi al decesului şi Fie-i ţărâna uşoară.
Credincioşii romano-catolici au avut cimitir separat faţă de cei ortodocşi. Vechiul cimitir romanocatolic se află la o distanţă de aproximativ 100 de metri faţă de cel actual. Din cimitirul vechi nu se mai păstrează decât o cruce de fier, precum şi o troiţă de lemn, care este culcată la pământ. Se poate observa că au fost mai multe cruci din marmură, care însă au fost distruse, păstrându-se doar postamentul acestora.
Cimitirul actual are şi el o vechime apreciabilă, cea mai veche cruce fiind din anul 1915. Deşi în prezent acest cimitir nu este atât de des utilizat, este de remarcat ordinea precisă în care sunt poziţionate mormintele, ceea ce conferă un aspect plăcut cimitirului. Deşi mai sunt puţini credincioşi romano-catolici care să îngrijească mormintele înaintaşilor se păstrează în continuare curăţenia şi ordina, mulţi dintre cei care au persoane din familie înmormântaţi aici, dar nu mai locuiesc de mult timp în Giarmata Vii, au încredinţat mormintele pentru a fi îngrijite în permanenţă. Şi cimitirul acesta are o capelăşi un clopot situat pe un stativ metalic.
În mijlocul cimitirului se află o troiţă monumentală ridicată în 1923.
Credincioşii neoprotestanţi nu au un cimitir propriu, însă ei oficiază înmormântările de obicei în cimitirul ortodox sau, mai rar, în cimitirul romanocatolic.
Citiți principiile noastre de moderare aici!