Pe lângă favorizarea obezității, diabetului și afecțiunilor cardiovasculare, pe lângă distrugerile provocate la nivel dentar sau la nivelul echilibrului nostru emoțional, consumul de zahăr crește totodată riscul de a dezvolta cancer. Aceasta este concluzia la care a ajuns Lewis Cantley, profesor la Universitatea Harvard și totodată directorul Beth Israel Deaconess Cancer Center.

„O treime din cancerele cele mai întâlnite, inclusiv cancerul la sân și la colon, prezintă pe suprafața lor receptori de insulină. Insulina se atașează de acești receptori și trimite un semnal către tumoare ca aceasta să consume glucoză. Dacă se întâmplă să avem în corp o tumoare cu receptori de insulină, aceasta va fi stimulată să consume glucoza din sânge, astfel că tumoarea va crește”, explică Cantley.

Acesta conduce un efort științific de concepere a unui medicament care să limiteze accesul celulelor canceroase la glucoza din sânge. Până atunci însă, Cantley are un singur sfat:

„Nu mâncați zahăr. Dacă trebuie, încercați să-l mențineți la un nivel minim, eu așa îmi trăiesc viața: mă feresc de zahăr!”

Pe de altă parte, glucoza este sursa principală de energie pentru celulele tale și pentru neuroni. Funcțiile cerebrale, cum ar fi gândirea, memoria și învățarea sunt strâns legate de nivelul de glucoză și cât de eficient creierul folosește această sursă de combustibil. Deși creierul are nevoie de glucoză pentru a funcționa, prea mult din această sursă de energie poate avea consecințe nedorite. Sursa de glucoză este și ea importantă, să ne amintim asta, iar zahărul rafinat nu este pe listă!

Când consumi „ceva dulce”, activezi receptorii de la nivelul cavității bucale și un mesaj este trimis creierului. Acest semnal indus de zahăr stimulează eliberarea de dopamină în nucleul accumbens, activând sistemului de recompense a creierului. Aceasta este aceeași regiune a creierului implicată ca răspuns la cocaină și heroină, la orice alte substanțe care declanșează funcția circuitelor dopaminergice în creierul nostru. Consumul regulat de zahăr poate schimba disponibilitatea receptorilor de dopamină atât în ​​nivelul creierului central, cât și în cortexul frontal. Consumul masiv de zahăr în timp duce la semnalizarea prelungită a dopaminei, o excitare mai mare a căilor de recompensare ale creierului. Creierul devine tolerant la zahăr și este nevoie de tot mai mult,  pentru a atinge același „nivel ridicat de zahăr”.

Cercetările sugerează că o dietă în care abundă zahărul, o rezistența la insulină și un nivelul ridicat de glucoză din sânge, toate sunt legate de un risc mai mare în a dezvolta afecțiuni neurodegenerative precum boala Alzheimer, depresie sau anxietate. În orice caz, dacă nu există suficientă glucoză în creier, neurotransmițătorii nu pot fi produși cu ușurință; prin urmare, comunicarea dintre neuroni poate fi afectată. Atunci când există niveluri scăzute de glucoză în sânge (hipoglicemie), aceasta poate duce la pierderea de energie pentru funcția creierului, atenția slabă și funcția cognitivă afectată.

Concluzia este că, avem nevoie de dulce, de glucide pentru buna funcționare a creierului, da! Este însă foarte importantă sursa acestuia și înțelegerea integralității alegerilor nutriționale. Una este să consumi napolitane sau ciocolată și să crezi că vei încânta creierul cu aceste glucide. Fals! Alta este să consumi cereale integrale, fructe de sezon cu coajă sau produse ce conțin miere, toate acestea reprezintă o cu totul altă sursă și generează o altă funcționalitate a cogniție, în general.

Puteți consulta mai multe articole pe această temă AICI.