Argumente ce susțin noua terapie practicată în spitale de stat din Germania, Rusia, Japonia sau Franța…

1. Memoria imunologică se află în intestine, o demonstrează numeroasele studii histologice ale vremii. Astfel, printr-un repaus total al tractului digestiv se realizează o resetare pe plan imunologic, lucru ce ar putea explica eficacitatea postului în cazul bolilor autoimune.

Sistemul imunitar legat de sistemul nostru digestiv ar reprezenta – în realitate – 80% din imunitatea noastră. Odată cu oprirea alimentației (ingerarea de potențial antigen), sistemul nostru iminitar se poate reechilibra și ocupa de șantiere precum tumori, staze celulare, proteine degenerate sau patologice. ”Rezultatul constă într-o diminuare spectaculoasă a inflamațiilor cronice, a manifestărilor alergice și a stării de oboseală cronică”, scrie Francoise Wilhelmi de Toledo.

2. La pacienții cu diabet, în urma postului are loc o creștere a receptorilor de insulină și o ameliorare a sensibilității lor. Pentru medicina oficială, un diabetic pe insulină este dependent de aceasta pentru toată viața. În urma curelor de post negru, lucrurile stau cu totul altfel…

3. Postul ar permite o ameliorare a respirației capilare, prin digerarea excedentului proteic: ”Rezerva proteică a omului poate fi comparată cu o pădure: dacă avem nevoie de lemn pentru a ne încălzi, mai întâi vom culege ramurile uscate și vom tăia copacii bolnavi. Curățată, pădurea se va dezvolta ulterior mai armonios.” – Francoise Wilhelmi de Toledo

Reciclarea proteinelor, o adevărată ”curățare”, constituie unul dintre aspectele procesului de regenerare ce acționează în timpul postului. ”Autoliza” este un proces de regenerare a organismului, sau ”reciclarea proteinelor”, în viziunea lui Francoise Wilhelmi de Toledo. Acesta consideră că proteinele denaturate sunt selecționate cu prioritate, pentru a fi eliminate sau transformate. Ideea este esențială: ”Folosirea moderată a proteinelor de către organismul aflat în post poate fi, deci, terapeutică.”

4. La finele secolului trecut, în anii 90 a fost disecat firul de ADN, a fost decriptat genomul și au fost analizate genele. S-a realizat atunci și o descoperire extraordinară: pe studiul genetic al unui vierme, durata sa de viață poate fi mărită prin inactivarea unor gene, ca și cum acestea ar programa îmbătrânirea și moartea.

Interesant este că aceste gene sunt legate fix de circuitul insulinei, deci de nutriție. Valter Longo, alături de un grup de cercetare, în lucrarea ”Prelungirea vieții prin restricționarea caloriilor depinde de rim15 și factorii de transcripție din zona aval” – ianuarie, 2008 – studiază activitatea acestor gene pe drojdii, dezactivându-le printr-un proces de restricție caloric, iar rezultatele sunt uimitoare: acestea trăiesc de 10 ori mai mult decât cele alimentate normal. De aici și întrebarea: oare, postul periodic poate aduce modificări și o regenerare ce permite parcurgerea unei vieți mai lungi? Postul negru, practicat din când în când, prelungește viața și are puterea de a opri apariția dezechilibrelor celulare și sistemice?

Bibliografie – Postul negru, o nouă terapie, de Thierry de Lestrade, București – Philobia, 2014

Puteți consulta mai multe articole pe această temă aici.