Georgiana Farcaș nu-și poate imagina lumea fără culori. Lucrează la o firmă unde se vând produse profesionale pentru unghii, însă cea mai mare pasiune a sa este să picteze copiii pe față la petreceri și de 1 Iunie. Recordul ei personal îl reprezintă 120 de micuți pictați într-un an de Ziua Copilului.

Cum ți-a venit ideea să pictezi pe fețele copiilor? Când te-ai apucat de această activitate?

Având un talent la pictură, am încercat mereu să pictez pe orice este diferit, dar parcă nu s-a produs acel click. În urmă cu patru ani și jumătate, m-a sunat un prieten, care mi-a propus să merg la o petrecere de Ziua Copilului și să pictez copiii pe față. Am acceptat, dar cu reținere. Cu o zi înainte de petrecerea copiilor, am avut dubii dacă o să mă descurc și dacă o să-mi placă. Însă din 1 iunie 2020 am rămas cu pensula lipită de mână, e altceva să pictez pe pielea copilului. Iar copilul, în sine, este o sursă de inspirație, de energie, vine cu niște idei spontane astfel încât trebuie să le execuți pe loc, ca el să fie mulțumit. Uneori trebuie să faci imposibilul posibil ca să transpui ideile copiilor. Ei cred în prințese, în zâne, în supereroi. Și atunci, într-un fel sau altul, ca artist, ca face painter, cum se spune în termeni mai moderni, trebuie să găsești o variantă în să simtă acel copil că este ceea ce își dorește. Se și creează o lume aparte. După ce am început să fac pictură pe față, mereu am zis că dacă nu-mi făceam propria mea lume, muream în lumea celorlalți.

Ce preferă copiii să le pictezi pe față?

De toate, mai ales supereroi. Am avut o fetiță de trei ani și jumătate, care mi-a cerut pisicuță, curcubeu și unicorn. Alții vor mai mulți supereroi, dar având fețele foarte mici, trebuie să găsesc un echilibru și să-I desenez pe Spiderman, Batman, tot ce-și doresc ei. Uneori fetițele o vor pe Elsa, dar încerc să ne ușurăm treaba și le spun: nu pot să ți-o desenez pe Elsa că sunt prea mulți copii și acolo trebuie timp. Hai să-ți fac fulgul, hai să îți fac părul din spate a lui Elsa sau doar rochița, iar copiii sunt foarte înțelegători și se bucură pentru orice steluță. Am mai avut un copilaș de un an și jumătate, care mi-a dormit cu capul în palmă în timp ce-i pictam fața. E frumoasă această meserie, e altceva.

Și adulții, ei ce picturi doresc?

Adulții sunt mai reticenți, nu sunt așa deschiși. Dar le pictez pe față ce își doresc sau lasă la alegerea mea. Mai ales de Halloween îi pictez. Îmi cer desene cât mai înfricoșătoare, să pară arși, loviți, bătuți, plini de sânge. Pictez și burtici de gravide. Cea mai recentă este a surorii mele.

Pe fiicele tale le-ai pictat?

Aici intervine o problemă. Când erau ele mici, mi se părea o prostie. Pentru că erau trei linii trase cu negru sau două-trei linii trase cu roșu. Asta era toată pictura și mai cereau și bani. De multe ori mi s-a părut o aiureală, deși ele și-o doreau. Când am ajuns să le pictez a trebuit să le plătesc să mă lase, aveam nevoie ca să exersez la început. Fetele au 12 și 15 ani. Le plăteam 10-15-20 de lei ca să mă lase să-mi fac mâna.

Ai făcut studii în domeniu?

Am terminat Liceul de Arte Plastice, secția Web Design. Nu știu dacă puteam să fac liceul de artă fără talent, dar talentul l-am moștenit din familie. Am o mătușă care desena și scria extraordinar de frumos. Am fost susținută mai ales de profesori, nu de familie. Apoi, nu mi-am dorit să lucrez în grafică. Știam meseria, dar nu era ea patima cum este acum când mă duc la o petrecere și mă apuc de pictat, uit de orice durere sau necaz.

Cu ce te ocupi când nu pictezi la petreceri?

Lucrez la Iulius Mall la o insulă unde se vând produse profesionale pentru unghii. De ce m-am dus acolo? Pentru că sunt culori, pensule, nu aș părăsi cercul acesta. Înainte am mai lucrat în comerț alimentar și în fabrica AEM.

Spui că viața te se învârte în jurul culorilor. Ce te inspiră?

Poate și ce simt în acel moment. Dacă nu am „ceva” mi-e greu să pun mâna pe pensulă. Când am o stare anume, atunci îmi iese cele mai faine desene. Dar este și o evadare din viața cotidiană, pentru mine, pictura. Culorile sunt speciale, pentru copii, nu irită fața, au certificat de conformitate. Pensulele pe care le folosesc costă 150 de lei bucata. Unele modele le testez pe mine, apoi le desenez pe copii. În general, copiii stau răbdători cât timp le pictez fața, iar cu alții e nevoie de o poveste: stai, că l-am văzut pe Spiderman la mine pe stradă. În trecut, am făcut globuri personalizate de lemn pentru copii inscripționate cu numele lor. Acum fac și animație la petreceri de copii. Pot să fiu Wednesday, Minnie Mouse, Elsa, Frumoasa Adormită, Femeia Fantastică, Barbie.

Ce îți dorești să mai faci în domeniu?

Un curs internațional de pictură pe față, care e foarte scump, se face online. Am vrut să-l fac în 2023, apoi în 2024, dar nu mi-a ieșit. La curs se învață teorie, se dau și examene, iar la final se dă o diplomă acreditată. Îl admir și urmăresc munca italianului Matteo Arfanotti, care realizează desene absolut spectaculoase. Din România, le admir pe Ivona și Simona, care sunt și instructoare.

Ce trebuie să aibă în vedere un tânăr sau o tânără atunci când își alege viitoarea carieră?

Să-și iubească meseria, e foarte important. Adică poți să te duci la muncă numai pentru a-ți întreține familia. Dar e cu totul altceva să te trezești zen dimineața, să-ți bei cafeaua și să spui: mă duc la lucru, abia aștept. Așa cum fac și eu, de exemplu, cu picturile. Eu nici la botezul prietenei mele n-am putut să stau, deși eram invitată. Am pictat copiii pe față. Tinerii să studieze ce le place, să se implice, să descopere rădăcina meseriei lor, fie că sunt arhitecți sau măturători de stradă.

foto: arhiva personală

Dacă și tu ai o profesie a cărei poveste merită împărtășită și care îi poate inspira pe alții, scrie-ne! Tion și Agenda așteaptă mesajul tău pe redactie@tion.ro.