De la primele antrenamente făcute aproape exclusiv alături de băieți, până la construirea unei grupe dedicate fetelor și femeilor, povestea ei este una despre disciplină, curaj și încredere în propriile forțe. Astăzi, Mirabela Călugăreanu nu mai luptă doar pentru medalii, ci pentru a inspira alte tinere să își depășească temerile și se pregătește să devină din nou mamă.

Cum a început povestea ta în kickboxing?

Povestea mea în kickboxing a început în urmă cu aproximativ șapte ani. Până atunci aveam deja în spate o carieră de peste 17 ani în boxul de performanță, cu peste 140 de meciuri disputate, dintre care 24 la profesioniști. Credeam că am trăit și experimentat aproape tot ce îmi putea oferi un sport de contact, însă kickboxingul avea să-mi demonstreze că întotdeauna există loc pentru o nouă provocare. Am ajuns în sala unui fost coleg de la box, Somogy Ludovic, actualul meu soț. M-a atras imediat stilul lui de antrenament, care mi-a amintit de primul meu antrenor, maestrul Ilie Kos. Mi-au plăcut energia, disciplina și modul în care transmitea pasiunea pentru acest sport. Deși stăpâneam foarte bine tehnicile de box, mi-am dorit să ies din nou din zona de confort și să învăț ceva nou. Așa am început să mă perfecționez și cu loviturile de picior, iar pas cu pas am descoperit frumusețea și complexitatea kickboxingului. De atunci, acest sport a devenit nu doar o nouă provocare pentru mine, ci și o parte importantă din viața și cariera mea.

Ce te-a atras inițial la acest sport?

M-a atras faptul că era un sport diferit, care îmbina forța fizică cu disciplina și autocontrolul. Mi-a plăcut provocarea de a-mi depăși limitele și de a demonstra că o fată poate practica cu succes un sport considerat mult timp destinat băieților. În primii patru ani m-am antrenat doar cu băieți; în sală nu erau fete. Cu timpul, am descoperit că boxul nu înseamnă doar lovituri, ci și respect, muncă, perseverență și foarte multă încredere în tine.

Care sunt cele mai importante valori pe care le învață cineva prin kickboxing?

Cele mai importante valori pe care le înveți prin kickboxing sunt disciplina, respectul, perseverența și încrederea în propriile forțe. Mulți oameni văd doar partea de luptă, însă acest sport formează caractere și îi ajută pe oameni să devină mai puternici atât fizic, cât și mental. Eu cred atât de mult în aceste valori, încât am ales să-mi ghidez și fiul spre acest sport. Are 17 ani, iar de la vârsta de 12 ani se antrenează alături de mine și de soțul meu. Mi-am dorit să crească într-un mediu sănătos, înconjurat de oameni care promovează munca, respectul și responsabilitatea. Sportul l-a ajutat să stea departe de anturajele nepotrivite și să își construiască un drum bazat pe principii solide. Rezultatele pe care le are astăzi, inclusiv la nivel de performanță, sunt consecința acestor valori învățate zi de zi în sală. De aceea spun mereu că, dincolo de medalii și trofee, cea mai mare victorie a acestui sport este omul care devii.

Cine te-a influențat cel mai mult în formarea ta ca sportiv și ca antrenor?

Ca sportiv, persoana care m-a influențat cel mai mult a fost primul meu antrenor, maestrul Ilie Koș. El a fost omul care a crezut în mine încă de la început și care m-a ghidat pe acest drum. Mi-a oferit nu doar pregătire sportivă, ci și încrederea că pot reuși. Tot datorită lui l-am descoperit și pe marele campion Francis Vaștag, care a devenit modelul meu. Țin minte că într-un an am primit de la maestrul Koș, de ziua mea, o carte despre viața lui Francis Vaștag. Am citit-o de nenumărate ori, iar înaintea competițiilor reveneam mereu la ea pentru inspirație și motivație.

Ca antrenor, fără niciun dubiu, cea mai mare influență a avut-o soțul meu, Somogyi Ludovic. Datorită lui am descoperit această latură a sportului și am avut curajul să fac pasul către antrenorat. Pasiunea lui pentru ceea ce face, stilul lui de a preda, sprijinul constant și încrederea pe care mi-a oferit-o m-au ajutat să cred în propriile forțe. Pot spune că dacă astăzi sunt antrenor și am reușit să construiesc o grupă exclusivă pentru fete, este în mare parte datorită lui. A văzut în mine acest potențial înainte să-l văd eu însămi și m-a încurajat să-l dezvolt. Pentru asta îi voi fi mereu recunoscătoare.

Ce încerci să le transmiți elevelor la antrenamente dincolo de partea fizică?

Dincolo de partea fizică, cel mai mult încerc să le transmit încrederea în ele. Îmi doresc ca fiecare fată care intră în sală să plece mai puternică nu doar fizic, ci și mental. Să aibă curaj să creadă în propriile forțe, să își depășească temerile și să înțeleagă că este capabilă de mult mai mult decât crede.

Cum vezi evoluția prezenței femeilor în sporturile de contact în România?

Cred că evoluția este una extraordinară și se vede deja foarte clar. Când am început eu, la 14-15 ani, era foarte greu să găsești fete care să practice sporturi de contact și au trecut mulți ani până să ajung să mă antrenez constant alături de alte fete. Astăzi, situația este complet diferită. Sălile sunt din ce în ce mai pline de fete și femei care aleg aceste sporturi pentru sănătate, încredere în sine sau performanță. Mă bucur să văd această schimbare și sunt convinsă că prezența femeilor în sporturile de contact va continua să crească de la an la an.

Te-ai confruntat vreodată cu prejudecăți pentru că ai ales un sport de contact dur?

Da, m-am confruntat cu prejudecăți, mai ales la începutul carierei. Mulți considerau că sporturile de contact nu sunt potrivite pentru fete și nu înțelegeau alegerea mea. Au existat glume și remarci ironice, însă am ales să răspund prin muncă și rezultate. În timp, am demonstrat că pasiunea, disciplina și performanța nu țin cont de gen.

Ce mesaj ai pentru fetele care vor să înceapă kickboxingul, dar au emoții sau rețineri?

Le-aș spune să aibă curaj și să aibă încredere în ele. Foarte multe fete îmi spun: „Te urmăresc de doi sau trei ani, dar nu am avut curaj să vin.” Iar răspunsul meu este mereu același: nimeni nu s-a născut învățat. Toate am fost începătoare la un moment dat. Tocmai de aceea am creat o grupă exclusivă pentru fete, unde se pot simți în largul lor, fără presiune și fără teama de a fi judecate. Cel mai greu este să faci primul pas. După aceea, restul vine de la sine.

Care este lecția cea mai importantă pe care ți-a oferit-o sportul?

Sportul m-a învățat că limitele sunt de multe ori doar în mintea noastră. Mi-a oferit încredere în mine și puterea de a merge mai departe indiferent de obstacole. De fiecare dată când am trecut prin momente dificile în viață, mi-am amintit că am depășit provocări mari și în sport, iar asta mi-a dat puterea să nu renunț.

Care a fost momentul de care ești cea mai mândră în carieră?

Mulți s-ar aștepta să răspund cu o medalie, un titlu sau o victorie importantă. Dar, sincer, momentul de care sunt cea mai mândră este cel pe care îl trăiesc acum. Cea mai mare realizare a mea este faptul că am reușit să inspir fete și femei să aibă curajul să intre într-o sală de kickboxing și să creadă mai mult în ele.

De fiecare dată când intru în sală și văd zeci de fete la antrenament, mă gândesc la toate cele care mi-au spus de-a lungul timpului: „Te urmăresc de doi sau trei ani, dar nu am avut curaj să vin.” Faptul că au prins încredere și au făcut acel prim pas este, pentru mine, mai valoros decât orice trofeu. Să știu că am contribuit, măcar puțin, la transformarea lor și că le-am ajutat să devină mai puternice și mai încrezătoare este cea mai mare mândrie a carierei mele.

De ce anume ar trebui să țină cont tinerii când își aleg viitoarea ocupație?

Cred că tinerii ar trebui să țină cont, în primul rând, de ceea ce le place cu adevărat și de ceea ce îi face să se trezească dimineața cu entuziasm. O carieră nu se construiește doar cu talent, ci și cu multă muncă, răbdare și perseverență. Vor exista momente grele în orice domeniu, iar pasiunea este cea care te ajută să mergi mai departe atunci când apar obstacolele. Eu am ales un drum care nu era considerat obișnuit pentru o fată, dar nu am regretat niciodată. De aceea, sfatul meu este să aibă curaj să își urmeze propriul drum, nu pe cel pe care îl aleg alții pentru ei.

 

Dacă și tu ai o profesie a cărei poveste merită împărtășită și care îi poate inspira pe alții, scrie-ne! Tion și Agenda așteaptă mesajul tău la redactie@tion.ro.