Eszteró Emese este absolventă a Facultății de Asistență Socială și deține un master în supervizare în sănătate mintală și asistență socială. Activitatea sa profesională se desfășoară de peste două decenii în domeniul serviciilor sociale din Timișoara. Aceasta și-a început cariera la Direcția de Asistență Socială a municipiului Timișoara ca asistent social, parcurgând treptat toate etapele profesionale din instituție. Înainte de a deveni director, a coordonat timp de trei ani Serviciul Management de caz pentru copil și familie, unde a lucrat direct cu familii și copii aflați în situații de risc social. Experiența sa include colaborări cu organizații neguvernamentale și implicarea în proiecte dedicate incluziunii sociale și dezvoltării serviciilor comunitare.

Ce v-a determinat să alegeți profesia de asistent social?

Munca cu oamenii a fost dintotdeauna o provocare pentru mine. De la primul meu loc de muncă am avut dorința de a-i înțelege mai bine, de a comunica mai bine, să înțeleg ce-i motivează, cum pot ieși din starea în care se află, cum pot sau de ce nu pot cere ajutor. Nu cunosc nicio altă meserie care are atâtea roluri ca și cea a asistentului social, care nu oferă doar ajutor material, cum a fost întipărit mult timp în mentalul oamenilor, ci îi sprijină să își folosească resursele pentru a-și schimba situația de viață.

Care sunt cele mai mari provocări cu care se confruntă în prezent Direcția de Asistență Socială din Timișoara?

Asistența socială în zilele noastre se află într-o permanentă schimbare, fiind nevoită să răspundă nevoilor diferite ale cetățenilor dintr-un oraș dinamic care și el, la rândul său, este într-o dezvoltare continuă. Provocările sunt tot mai complexe, una dintre ele fiind găsirea echilibrului dintre nevoile tot mai mari ale comunității și resursele disponibile. Complexitatea cazurilor necesită cu totul alt răspuns, altă formă de sprijin și altă viteză de reacție decât în urmă cu câțiva ani. Comunitatea, la rândul ei, a primit un rol mult mai puternic.

Care sunt categoriile cele mai afectate în acest moment: vârstnici, familii monoparentale, persoane fără adăpost, persoane cu dizabilități?

În asistența socială nu putem vorbi despre unele categorii mai vulnerabile decât altele. Vulnerabilitatea nu funcționează pe o scară fixă, ci în funcție de context, de moment și de nevoile specifice ale fiecărei persoane. Este adevărat că, în spațiul public, anumite grupuri pot deveni mai vizibile într-o anumită perioadă. De exemplu, în timpul temperaturilor extreme, primul gând al comunității se îndreaptă spre persoanele fără adăpost. Este firesc, pentru că sunt cei mai expuși în mod direct riscurilor imediate. În schimb, pentru asistenții sociali lucrurile sunt întotdeauna mai complexe. În paralel cu sprijinul acordat persoanelor fără adăpost, avem în vedere vârstnicii singuri, care pot fi izolați și adesea invizibili, chiar și atunci când trec prin situații critice. Totodată, ne gândim la copiii care au nevoie de sprijin material sau educațional, la familiile monoparentale sau la cele cu venituri foarte mici, care se luptă să-și acopere necesitățile de bază etc.

Realitatea este că fiecare categorie are propriile vulnerabilități și propriile riscuri, iar rolul nostru este să le înțelegem în profunzime și să intervenim acolo unde este nevoie. În fiecare zi, colegii mei întâlnesc oameni diferiți, cu povești diferite, dar cu aceleași nevoi fundamentale: aceea de a fi sprijiniți, respectați și văzuți. Așadar, nu există o categorie „cea mai afectată”. Există oameni, iar noi ne raportăm la ei cu aceeași responsabilitate și cu același nivel de implicare, indiferent de grupul din care fac parte.

Există suficiente resurse pentru a acoperi nevoile reale din comunitate?

Pentru a acoperi aceste nevoi, ele trebuie cunoscute, identificate, aduse la cunoștința noastră. Personalul este insuficient și în acest domeniu, salariile sunt mai puțin motivante decât în alt domeniu, epuizarea profesională în schimb este mult mai rapidă. Aminteam de rolul și importanța comunității. Membrii acesteia sunt cea mai importantă resursă, fie că vorbim despre voluntari tineri sau în vârstă, fie că ne referim la sprijinul societății civile, a mediului de afaceri, academic sau instituțional.

Observați o creștere a cazurilor de anxietate, depresie sau alte tulburări psihice în rândul beneficiarilor?

În activitatea noastră de zi cu zi, facem toate eforturile pentru ca beneficiarii noștri să nu ajungă în situații în care anxietatea sau depresia să se accentueze. Psihologii din centrele noastre lucrează constant pentru a preveni astfel de evoluții, prin intervenții timpurii, monitorizare și sprijin personalizat. Prevenția rămâne principalul nostru obiectiv. Totuși, ceea ce am putut observa foarte clar în ultima perioadă este o creștere a interesului pentru serviciile de consiliere psihologică oferite de echipa noastră mobilă. Acesta este, de altfel, unul dintre cele mai solicitate servicii pe lângă kinetoterapie.

Echipa mobilă are un rol esențial: ea oferă servicii de recuperare și reabilitare persoanelor adulte cu dizabilități ale căror condiții de sănătate nu le permit să ajungă la un centru de zi dedicat. Intervenim direct în mediul lor de viață, prin consiliere psihologică și socială, prin kinetoterapie, sprijin pentru accesibilizare, facilitarea independenței și acompaniament social și vocațional. Această apropiere de oameni, în spațiul lor familiar, ne permite să înțelegem mai bine nevoile lor emoționale și psihologice. Iar faptul că apelul la consiliere psihologică este atât de frecvent nu înseamnă neapărat o creștere alarmantă a tulburărilor psihice, ci mai degrabă o deschidere tot mai mare a beneficiarilor către a cere ajutor specializat, ceea ce este un lucru extrem de important și sănătos pentru întreaga comunitate.

Există suficientă colaborare între sistemul social și cel medical în Timișoara?

Colaborarea dintre sistemul social și cel medical există, nu putem ajunge la rezultate unii fără alții. Sigur că întotdeauna este loc și de mai bine. Asistența socială este un domeniu extrem de complex: niciun caz nu seamănă cu altul, fiecare situație implică o documentație amplă și interacțiunea cu numeroase instituții. De multe ori, chiar complexitatea cazului influențează metoda de lucru și ritmul intervențiilor. Cu toate acestea, în ultimii ani am observat tot mai clar dorința de a colabora mai bine și mai eficient. Sunt profesioniști, atât în social, cât și în medical, care înțeleg cât de important este să lucrăm împreună pentru binele oamenilor. Iar această deschidere ne dă încredere că putem construi parteneriate tot mai solide

Cum pot fi sprijinite familiile aflate la limita sărăciei pentru a preveni marginalizarea?

Prin intervenții integrate, adaptate nevoilor lor reale. În cadrul Direcției de Asistență Socială, punem la dispoziție servicii personalizate, gândite astfel încât fiecare familie să primească exact acel tip de suport care îi poate îmbunătăți viața, de la consiliere socială și orientare, până la sprijin în accesarea drepturilor și prestațiilor sociale.

Un element esențial pentru prevenirea marginalizării este înscrierea copiilor în centrele noastre de zi. Acolo, copiii primesc sprijin pentru a-și continua școala, pentru a nu abandona studiile și pentru a-și păstra legătura cu comunitatea și cu grupul de colegi. În centre, desfășurăm programe educaționale, activități de dezvoltare personală, activități sportive și culturale, vizite la expoziții, la cinematograf sau participări la evenimente care le deschid noi perspective. În plus, prin proiectele cu fonduri europene derulate de DASMT, reușim să extindem și mai mult accesul la oportunități. Toate aceste experiențe le oferă copiilor nu doar sprijin școlar, ci și sentimentul că sunt văzuți, incluși și valoroși. Iar pentru părinți reprezintă o bază solidă de încredere — siguranța că cei mici sunt pe un drum bun, într-un mediu care îi susține și îi motivează să meargă mai departe.

Care este dimensiunea reală a fenomenului persoanelor fără adăpost în Timișoara?

Aș nuanța termenul de „fenomen” în cazul persoanelor fără adăpost. Vorbim despre o realitate socială care persistă și care necesită o abordare atentă, constantă, dar nu despre un fenomen de masă, așa cum se întâlnește în unele mari orașe europene. În Timișoara, comparativ cu orașe similare din Europa, numărul este mai redus. Complexitatea situațiilor însă este foarte mare, fie că vorbim de asigurarea unui adăpost temporar pentru toți cei aflați în diferite forme de nevoi locative, fie că vorbim despre provocarea de a-i reintegra social sau a preveni recăderea. Vizibilitatea acestor cazuri în spațiul public poate crea impresia unei dimensiuni mai mari decât cea statistică.

Care este cea mai dificilă decizie pe care a trebuit să o luați de când sunteți director?

În asistența socială, fiecare decizie are în centru oameni. Iar atunci când lucrezi cu persoane aflate în situații de vulnerabilitate, înțelegi foarte repede că nicio decizie nu este și nu va fi vreodată simplă. De aceea, îmi este greu să spun care a fost cea mai dificilă decizie. Nu mă pot gândi la una singură, pentru că fiecare situație vine cu provocările ei, cu responsabilități și cu un nivel profund de implicare. Ce pot spune, însă, este că mă gândesc adesea dacă deciziile pe care le-am luat împreună cu echipa de specialitate au avut impactul pe care ni l-am propus inițial și, mai ales, cum putem lua în viitor decizii și mai bune.

Pentru mine, aceasta este cheia: să nu ne oprim niciodată din a evalua, a învăța și a adapta ceea ce facem, astfel încât să fim un sprijin real pentru cei care au nevoie de noi. În final, nu există decizii ușoare, există doar responsabilitatea de a le lua cu grijă, cu echilibru și cu respect față de oameni.

Ce proiecte noi pregătiți pentru perioada următoare?

Avem multe proiecte în derulare și și mai multe planuri pentru perioada următoare. Ne dorim să fim tot mai prezenți în comunitate, alături de beneficiarii noștri, spre exemplu, la evenimente precum Târgul de Paști din centrul orașului și să continuăm parteneriatele interinstituționale care ne ajută să construim sprijin real în Timișoara.

Lucrăm în același timp la mai multe proiecte cu finanțare europeană, în care suntem lider sau partener. Printre ele se află „Servicii inovative pentru prevenirea separării copiilor de familie”, un proiect amplu care sprijină peste 200 de copii prin servicii sociale licențiate, intervenții inovatoare și măsuri de sprijin financiar.

Pentru seniori, dezvoltăm proiectul VITAL, care va aduce un centru nou dedicat recuperării și integrării, precum și o unitate de îngrijire la domiciliu pentru persoanele vârstnice cu venituri reduse sau dificultăți în activitățile zilnice.

Continuăm și proiectul HEARTS, prin care dotăm patru centre sociale cu echipamente medicale și mobilier adaptat nevoilor vârstnicilor. Primele achiziții au ajuns deja, iar în perioada următoare urmează echipamente pentru kinetoterapie și fizioterapie, care vor îmbunătăți recuperarea și mobilitatea seniorilor.

În plus, avem în desfășurare mai multe inițiative dedicate digitalizării serviciilor sociale, care vor simplifica accesul la servicii pentru beneficiari și vor eficientiza activitatea colegilor din centre. Toate aceste proiecte merg în aceeași direcție: să fim mai aproape de oameni și să oferim servicii sociale tot mai bune, adaptate realităților din comunitate.

Ce ar trebui să aibă în vedere un tânăr când își alege viitoarea meserie?

Că nu va putea nicicând să fie înlocuit cu AI, acesta neavând atâtea contexte pe care le are un asistent social atunci când lucrează cu un beneficiar. Deciziile luate, în cele mai multe ocazii, sunt delicate, bazate pe valori, principii, etică și responsabilitate profesională. AI va putea să realizeze un singur rol, asistentul social are mai multe roluri deodată în rezolvarea unei situații, nemaivorbind de rolul uman al profesiei. Nicio tehnologie nu poate înlocui empatia, relația de încredere dintre persoana aflată în dificultate și asistentul social. AI poate deveni un instrument util, poate sprijini dar nu și înlocui asistentul social.

Dacă și tu ai o profesie a cărei poveste merită împărtășită și care îi poate inspira pe alții, scrie-ne! Tion și Agenda așteaptă mesajul tău pe redactie@tion.ro.