Maghiarii marchează în fiecare an, la 15 martie, Revoluția din 1848–1849, moment istoric care a consfințit apariția Parlamentului modern al Ungariei. Conflictul de atunci a opus mișcarea liberală a revoluționarilor maghiari absolutismului Imperiului Habsburgic.

Timișoara a avut un rol important în acele evenimente. Atacul asupra orașului, desfășurat între 11 iunie și 9 august 1849, a reprezentat una dintre confruntările decisive ale revoluției, iar aici s-a consfințit, în mare măsură, înfrângerea militară a revoluționarilor. Câteva zile mai târziu, la 13 august 1849, armata revoluționară a depus armele la Șiria în fața trupelor ruse trimise în sprijinul Imperiului Habsburgic.

Printre cei care au participat la acele evenimente s-a numărat și timișoreanul Ferenc Hemmert (1830–1914), subofițer în armata revoluționară. A luptat pe tot parcursul războiului de independență sub comanda generalului Józef Bem și a fost rănit în timpul luptelor de la Șiria. După război s-a întors la viața civilă, iar la finalul vieții a fost înmormântat în cimitirul de pe Calea Buziașului.

În timp, mormântul său a fost abandonat și chiar desființat, iar piatra funerară a ajuns aruncată la pământ. Situația a fost descoperită recent de membri ai Asociației pentru Valorile Maghiare din Banat, care au inițiat demersuri pentru salvarea monumentului.

Astăzi, de Ziua Maghiarilor de Pretutindeni, piatra lui funerară a fost inaugurată într-un nou loc, în curtea bisericii romano-catolice din cartierul Iosefin.

Starea în care se afla monumentul a fost observată de Dorotea Momir, care de ani de zile caută și îngrijește mormintele unor personalități ale orașului rămase fără urmași.

 

„Eu de ani de zile umblu în cimitirele orașului și încerc să descopăr mormintele personalităților. De când există această asociație, a cărei membră sunt, m-am decis să și scriu despre ele. Am căutat, am cercetat și am scris. Mormintele acestor Anul trecut am descoperit că această piatră funerară era dislocată din locul ei și era așezată pe un alt mormânt. Am început demersurile pentru a putea să-l salvăm. Acești honvezi au supraviețuit revoluției și s-au întors la viața civilă. Hemmert a decedat în 1914. Momentan știm de 17 persoane, honvezi, care mai au morminte în Timișoara. Am găsit scris într-un ziar din 1905 că atunci mai erau 50 de astfel de morminte”, a spus Dorotea Momir.

Momir a explicat și de ce multe dintre aceste morminte nu mai pot fi identificate astăzi.

„Cimitirele din Timișoara au fost reorganizate relativ simultan, între anii 1880 și 1890. Din această cauză nu se mai găsesc morminte anterioare anului 1890, astfel că nici mormintele celor decedați în acea perioadă – în special ale honvezilor din 1848 – nu mai pot fi identificate”.

Slujba de inaugurare a fost oficiată de preotul Szilvágy Zsolt, iar la ceremonie au fost depuse coroane de flori, printre participanți aflându-se și deputatul Andrei Molnar, președintele UDMR Timiș.