Curtea de Arbitraj este o instituție permanentă de arbitraj, fără personalitate juridică, independentă în exercitarea competențelor legale și în îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin, organizată și funcționând în conformitate cu Legea Camerelor de Comerț din România. Cu alte cuvinte, un tribunal privat la care pot să apeleze comercianții.

Care a fost parcursul dumneavoastră profesional până să deveniți asistent arbitral?

Pregătirea mea este în domeniul informaticii. Am avut șansa să lucrez din primul an când s-a înființat Centrul de Calcul și am intrat atunci în câmpul muncii. Am lucrat la Centrul de Calcul din Timișoara timp de 20 de ani până după Revoluție, în 1990. Deci sunt ca formare informatician, dar după 1990 am ajuns în Camera de Comerț. Mai precis, 28 de ani în Camera de Comerț și 17 ani la Curtea de Arbitraj. Trebuie să precizez că am făcut o pauză de șase ani, adică m-am pensionat și am fost rechemată ca să continui activitatea, după ce tânăra mea colegă a plecat la un alt loc de muncă.

Activitatea la Curtea de arbitraj este de secretariat/asistență arbitrală și arhivar.

Asistentul arbitral îndeplinește deopotrivă atribuții privind activitatea de secretariat, asigură comunicarea, repartizarea, transmiterea informațiilor spre cei interesați, participă la ședințe și ține acel registru de încheieri. De asemenea, organizează din punct de vedere logistic ședințele arbitrale. Mă asemăn cu grefiera în instanțele de drept comun. Ca arhivar, asistentul arbitral organizează și păstrează dosarele arbitrale.

Ce presupune exact meseria dumneavoastră? Ce înseamnă Curtea de Arbitraj?

Curtea de Arbitraj este o instanță privată, care funcționează conform legii, pe lângă camerele de comerț. Fiecare județ are o Cameră de Comerț, deci are, prin lege, și un tribunal care se cheamă Curtea de Arbitraj. Este un tribunal privat la care pot să vină comercianții care au contracte încheiate, unde este prevăzută, la capitolul litigii, clauza compromisorie. Deci trebuie specificat că, în caz de orice litigiu se judecă la Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Timiș. Este obligatoriu, altfel se judecă în instanțele de drept comun.

Dar, mai există o altă soluție, poți să faci un compromis ulterior cu partenerul de afaceri. Este obligatoriu ca amândouă părțile să fie de acord, compromisul se face în scris sau în fața instanței. Se declară: da, suntem de acord să ne judecăm la Curtea de Arbitraj. Este o soluție foarte bună, foarte elegantă pentru că, în primul rând, este celeritatea care contează pentru fiecare în ideea în care ajungi într-un impas de genul acesta.

Toate termenele sunt mult mai scurte. În momentul în care partea reclamantă depune documentele pentru litigiu, deja a depus tot ce are pentru a începe un litigiu. Pârâta poate să depună întâmpinare, cerere reconvențională și alte înscrisuri în apărarea sa. Completul de judecată, arbitrii sunt numiți de părți, se stabilește termenul de judecată, se studiază toate documentele depuse de cele două părți în dosarul cauzei pentru primul termen de judecată. Se pun în discuție solicitările, își susține fiecare în parte cauza. Se pot da soluțiile chiar în prima ședință. Dacă toate actele care sunt depuse sunt clare și arată că contractul nu/a fost respectat, se poate rămâne în pronunțare în aceeași zi, iar în maximum cinci zile ai și sentința în mână.

Ce avantaj mai are sentința? Sentința este definitivă, obligatorie și executorie, nu sunt căi de atac, se poate pune în executare. Se întâmplă să mai existe și înțelegeri între părți, că până la urmă sunt interesate să-și continue activitatea.

Ce reclamă reprezentanții firmelor?

Prin lege, cazurile de la Curtea de Arbitraj beneficiază de confidențialitate. Este vorba despre contracte comerciale. Fie s-a plătit și nu s-a primit marfa ori nu s-au făcut serviciile sau marfa este de o altă calitate. De exemplu, serviciile s-au întrerupt din varii motive cum ar fi că partea pârâtă nu mai are muncitori. Dar, repet, trebuie să aibă în contract, la capitolul litigii, clauza compromisorie, în sensul că se judecă la Curtea de Arbitraj de pe lângă CCIAT.

Este cunoscută procedura în rândul firmelor?

Procedura este foarte cunoscută pentru că a fost înființată în anii 90. Noi funcționăm de peste 30 de ani și chiar avem o activitate susținută, suntem cunoscuți în Timișoara, în județ și în țară deoarece sunt firme, de exemplu, de la Constanța, care se judecă cu firme din Timișoara la Curtea de Arbitraj. Se poate judeca oricine aici și din alte părți. Nu ține de domiciliu, unde ai afacerea sau de locație. Deci poți să stai în Bacău și să vrei să te judeci la Timișoara.

Care sunt provocările de zi cu zi ale meseriei dumneavoastră?

Provocările sunt multe. Ca să meargă totul, așa cum a prevăzut legiuitorul, trebuie să răspunzi sau să întocmești toate înscrisurile necesare unei bune desfășurări, să respecți procedurile, să faci toate comunicările. Timpul este cea mai mare problemă, trebuie să le faci pe toate în timp real.

Practic, îți intră pe ușă o cerere de chemare în judecată, automat trebuie să o înregistrezi, trebuie să calculezi taxele, trebuie să faci comunicarea cererii către partea pârâtă, către arbitrii.

Bineînțeles că reclamantul vrea cât mai repede să se afle cu o sentință în mână. Primește sentința în cel mult cinci zile, după finalizarea dezbaterilor, soluționarea cauzei și motivarea. În momentul în care s-a depus: cererea, numirea arbitrului și taxele, se face comunicarea către pârâtă cu toate documentele depuse de reclamantă, plus lista cu arbitrii, pentru numirea unui arbitru pentru ea.

Avem o listă cu 20 de arbitri, care au calitatea de judecători la Curtea de Arbitraj, personalități cu experiență foarte mare în domeniul juridic, foarte bine pregătiți, unii fiind colaboratori de la începuturile Curții de Arbitraj.

Sunt remunerați?

Nu de Camera de Comerț, nu de Curtea de Arbitraj, ci din taxele de arbitraj. Există o parte din taxe ce le revine arbitrilor care intră în completul respectiv. Părțile sunt obligate să își aleagă un arbitru. Dacă nu-și aleg, arbitrul este numit de președintele Curții, domnul dr. Florin I. Mangu. Activitatea mea de asistent arbitral este, într-adevăr, deosebită și nu o găsești în Timișoara niciunde.

Deci aveți un post unic în Timiș?

Da, pentru că este o singură cameră de comerț și o singură curte de arbitraj.

Sunt și litigii cu firme străine implicate?

Da, am avut, însă mai puține. Comercianții au încheiat contracte, au făcut afaceri, iar litigiile s-au judecat la noi la Curtea de Arbitraj de pe lângă CCIAT. Litigiul se finalizează cu o sentință definitivă, obligatorie și executorie, dar dacă partea nu este de acord cu soluția, se poate adresa Curții de Apel Timișoara.

Pot cere anularea sentinței, după care se cere dosarul de la CARB și încearcă să lămurească ceea ce cere partea nemulțumită. Altădată și reclamantul s-a simțit neîndreptățit, nu numai pârâtul, și a cerut anularea sentinței. Dar nu am avut nicio sentință anulată, ceea ce spune foarte mult. Competența arbitrilor este foarte mare, la un nivel foarte înalt, atât profesional cât și ca experiență în domeniu.

Sunt surprinsă că nu aveți studii juridice…

Primul arbitru care m-a format a fost domnul judecător Ioan Ispas, din păcate nu mai este printre noi. A fost judecător toată viața lui, inclusiv judecător la Curtea de Apel Timișoara. Am avut de unde să învăț foarte multe, adică importante sunt aici procedurile, dacă nu le faci corect, se pot anula termen, înscrisuri sau chiar sentința în final. În continuare m-au cizelat domnii profesori de la Facultatea de Drept, dr. Constantin D. Popa și domnul dr. Florin I. Mangu.

Având deja un fond consistent, o bază, am putut construi, învăța și înțelege nuanțele, mai amănunțite din punctul lor de vedere, al profesorilor de drept, pentru că adevărul este de mai multe culori. Din 2002, de când sunt la Curtea de Arbitraj, n-am avut nicio sentință anulată. Nu e meritul meu, e meritul arbitrilor care sunt judecătorii cauzelor.

Câte dosare aveți anual?

Fluctuează. Am observat că, după perioada de pandemie, lucrurile s-au cam ponderat, s-au cam liniștit sau cred că firmele au făcut înțelegeri. Au fost vreo doi-trei ani, când au venit puține cauze, dar nimeni nu știe din ce motive. Însă acum au început să ni se adreseze.

Cauzele pot să varieze, între 50-80 de dosare pe an și până la 350 de dosare pe an. Atât am avut maximum. Nu poți să-i atragi cu nimic, nu facem vânzări, nu poți să te duci să zici: veniți la noi că uite ce frumos e, avem și dosare frumoase, colorate! Justițiabilul trebuie să vină că are încredere în procedură, că are încredere în arbitri, că are încredere în instituție, că a auzit lucruri bune și că are o problemă, că a citit regulamentul, i-a convenit că există celeritate, că există interesul ca toate cauzele să se termine în timp cât mai scurt, așa cum prevede și legea – atunci vin la CARB. Eu zic că e și o schimbare de mentalitate.

Mai există un avantaj: poți să te prezinți și să te reprezinți și singur în litigiu. Poate veni patronul sau administratorul firmei ori poate delega pe altcineva. Arbitri au toată deschiderea să îi asculte și să le explice exact cum este situația. Se dau termene dacă se consideră că mai trebuie prezentate documente în favoarea reclamantului sau a pârâtului.

Termenele de regulă se dau la cel mult două săptămâni, iar de aici este această celeritate și poți să te afli cu sentința în mână după trei luni, maximum după șase luni, în cazul în care sunt cauze simple. Dar sunt și cauze foarte complexe, cu sume foarte mari în pretenții, care necesită expertize judiciare. Pot să fie cauze cu chemarea martorilor pentru interogatoriu. Ședințele sunt relaxate, nu există formalismul din sălile de judecată, sunt caracterizate prin flexibilitate, confidențialitate, unicitatea căii de desființare a hotărârii arbitrale.

Există înțelegere din partea arbitrilor să spui exact tot ce vrei să se știe și tot ce te ajută în situația dată. Ambele părți sunt tratate cu foarte mare atenție, respect, înțelegere și timp.

Ce ar trebui să aibă în vedere un tânăr când își alege viitoarea meserie?

E foarte greu să le spui acest lucru tinerilor pentru că ei cunosc mai bine lumea de astăzi, simt pulsul. Consider că nu poți să-i dirijezi dacă nu-i cunoști foarte, foarte bine și nu le știi capacitățile. Cred că trebuie să descopere, în primul rând, ceea ce le-ar plăcea, ce ar fi în stare să facă. Munca mea te leagă de un calculator, un scaun și un birou.

Poți să nu fii genul acesta de om dar, poți pe parcurs să devii. Cum mi s-a întâmplat mie pentru că nu mi-am dorit o activitate statică. Dacă poți să te disciplinezi, poți să faci orice.

Dumneavoastră cum ați ales informatica?

Tot întâmplător pentru că s-a deschis acel Centru de Calcul în Piața 700, era ceva nou, nu știam ce înseamnă, nu mai văzusem până atunci calculatoarele FELIX. Am participat la un concurs – teste de abilități și cultură generală, în urma căruia am fost selectată. Am făcut un curs la Universitatea de Vest de programator-analist.

Am bifat două premiere: una cu calculatoarele aduse din Franța, pentru care s-a construit Centrul Teritorial de Calcul Electronic Timișoara, clădirea din Piața Timișoara 700, iar a doua instituție nou apărută, la care m-am angajat, a fost atunci când s-a reînființat Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Timiș. Deci mulți oameni s-au pregătit pentru o meserie și au ajuns într-o cu totul altă direcție. Pe mine m-a mânat ambiția să învăț ceva nou tot timpul.

Niciodată n-am știut să spun că nu pot sau că nu fac sau că nu știu. Am încercat și dacă n-am știut, am gafat și am revenit și am întrebat. Adevărul este că nu m-aș fi dus undeva să lucrez și să nu am o perspectivă. Prima etapă de Centru de calcul a fost foarte interesantă, pentru că toți analiștii, inginerii și șefii de compartimente au fost instruiți în Franța. Cam doi ani au stat acolo să învețe să lucreze pe calculatoare.

Până la urmă, a fost o șansă să învăț de la ei și să lucrez cu ei. Noi toți eram picați ca din lună în vremea aceea, n-am știut nimic despre calculatoare.

Dacă și tu ai o profesie a cărei poveste merită împărtășită și care îi poate inspira pe alții, scrie-ne! Tion și Agenda așteaptă mesajul tău pe redactie@tion.ro.