Iulius Juganaru, noul manager al Judeteanului: Un spital trebuie sa fie vazut ca un SRL

De Catalin Radu
Reactualizat la:
12Comentarii
Iulius Juganaru
Iulius Juganaru
Numit recent în fruntea celui mai mare spital din vestul țării, dr. Iulius Jugănaru are 35 de ani, este specialist în medicină de familie și un cunoscut membru al PNL Timiș, unde a ocupat și funcția de președinte al organizației de tineret. A preluat conducerea unității sanitare de la Ciprian Bogdan, actualul vicepreședinte al CNAS, care, pe aceeași linie, ocupase înainte și postul de manager al Spitalului CFR, cei doi fiind inclusiv asociați într-o firmă cu activitate medicală. În prezent, o directivă a Fondului Monetar Internațional pune presiune pe managerii de spital, care vor fi destituiți dacă unitatea pe care o conduc acumulează datorii trei luni consecutiv. Dr. Jugănaru a comentat acest aspect în contextul eficientizării Județeanului, oferind și multe alte amănunte legate de viitoarea sa activitate la conducerea spitalului.

UPDATE: Potrivit managerului Spitalului Județean, nu a existat o asociere cu Ciprian Bogdan. Iulius Jugănaru susţine că a fost angajat al unei firme cu profil medical în conducerea căreia se afla actualul vicepreședinte al CNAS.

Reporter: Se pune mai multă presiune pe managerii de spitale?

Iulius Jugănaru: Este o solicitare normală din partea ministrului, ca managerii să-și facă treaba corect și obiectiv, pentru că resursele trebuie să fie gestionate mult mai bine decât până acum. Mai exact, trebuie evitate pierderile, cheltuielile inutile și trebuie eficientizată activitatea fiecărei secții. Adică, dacă eu am pacienți foarte mulți pe o secție, trebuie să încerc să o dezvolt și în privința spațiului, și în privința personalului. Dar dacă activitatea este scăzută, nu are rost să am mai mulți medici sau mai multe asistente decât este nevoie. E vorba despre eficientizare. Reducând cheltuielile acolo unde se poate, fără a afecta actul medical, găsim resurse ca să putem aproviziona spitalele, să fie materiale sanitare, să ne putem plăti furnizorii, care sunt partenerii noștri în sistem.

R: Există și regula celor trei luni.

I.J.: Da, sigur că este o presiune în plus pentru manageri. Unii au avut timp să se pregătească, eu fiind aici foarte proaspăt, sigur că nu am timp să realizez un plan de management cu efecte rapide. E foarte greu să faci un plan pentru un spital care să și funcționeze pe termen scurt. Chiar i-am și solicitat ministrului să îmi mai acorde puțin timp cu acest plan de reorganizare, pentru că termenul de trimitere este 15 august.

R: Nu veți reuși să trimiteți planul la timp?

I.J.: Nu, sub nicio formă pentru Județean. Am, în schimb, un plan de reorganizare deja făcut la Spitalul CFR, care aduce economii la buget de 800.000 de lei pe an și venituri estimate la aproape 2,5 milioane de lei pe an, ceea ce e foarte important.

R: Ce ați vrea să schimbați la Județean?

I.J.: Aici este nevoie, în primul rând, de o organizare a activității pe toate sectoarele. Mă refer și la zona administrativă, dar și la cea medicală. Sigur, nu pot interveni în actul medical, ci, prin măsurile pe care le iau, pot susține medicii și personalul medical să crească nivelul calitativ al acestuia. Evident, este nevoie de o analiză obiectivă pe toate secțiile și compartimentele, iar măsurile să fie luate în funcție de rezultatul analizei. Se poate face treabă, am convingerea aceasta, pentru că altfel nu aș fi venit aici, nu mi-aș fi asumat răspunderea. Desigur, vor fi probabil și discuții mai delicate, dar fiind manager trebuie să imi asum și zonele mai sensibile ale actului managerial, iar lumea sigur va înțelege. Mai mult decât atât, nu poți să mulțumești pe toată lumea, dar trebuie ca majoritatatea angajaților să fie mulțumiți. De ei depinde mulțumirea pacienților, iar acesta este scopul nostru principal.

R: La o întâlnire recentă a ministrului cu managerii de spitale, s-a avansat ideea utilizării unor „pârghii”, cum ar fi acordarea mai multor consultații în ambulatoriu și internări de zi în detrimentul internărilor continue. Li se poate explica medicilor că trebuie să acționeze într-un anumit fel?

I.J.: Fără niciun fel de reținere! Pentru că, repet, nu intervenim în actul medical prin aceste directive sau dispoziții, ci e vorba doar de actul managerial. Iar domnul ministru se gândește, așa cum este și normal, la reducerea cheltuielilor din spitale. Este foarte simplu: un spital trebuie să fie văzut ca un SRL. Poate e puțin cam brutal spus, dar în privat, dacă ai firma ta și cheltuiești mai mult decât primești, te duci în jos. În spital este la fel, de asta tot timpul se acumulează datorii, pentru că nu s-a găsit o soluție de eficientizare. De aceea este important să limităm numărul de zile de internare, ca să nu aglomerăm secțiile cu pacienți. Evităm în acest fel și complicațiile care apar după o internare îndelungată. Se știe că există această problemă cu infecțiile nosocomiale, care pot fi prevenite și prin aceste măsuri de reducere a zilelor de internare. Filozofia este simplă: nu are rost să ții un pacient internat dacă nu este cazul, sau mai mult decât este cazul. Spitalul acesta este un spital de urgență. Din punctul meu de vedere ar trebui să fie doar pacienți care se internează cu afecțiuni acute, serioase, nu cu afecțiuni programabile. Pentru cele din urmă, adică intervențiile chirurgicale care pot fi amânate, sau consultații, sau internări ale unor pacienți puțin decompensați, există spitale mai mici. De exemplu Spitalul CFR, pentru că de acolo vin, unde se poate interna un pacient care nu este o urgență. Eu mai văd lucrurile și în contextul, hai să-i spunem, regional, și în contextul acesta global-complex al sistemului de sănătate, pentru că e foarte importantă activitatea medicului de familie. Medicii de familie trebuie să își facă treaba corect, să evite trimiterea pacienților în ambulatoriu sau la spitale pentru internare fără să încerce să rezolve cazurile în cabinet. Pe cât posibil, bineînțeles, fără a-și asuma riscuri inutile, deoarece vorbim despre viața unui om.

R: Sunt mulți medicii de familie care primesc un pacient și îl trimit instantaneu la spital?

I.J.: Din câte știu eu, sunt. Nu pot să spun care este proporția lor, dar sunt. Și eu sunt medic de familie, ca specializare, dar tot timpul am evitat să trimit pacienții mai departe, pentru că îmi doream eu să rezolv și să fie mulțumiți de mine, și nu-mi doream să-i aglomerez inutil pe colegii mei din ambulatorii sau din spitale. În plus, nu vreau cheltuieli suplimentare în sistemul sanitar. Unul este costul în cabinetul de medicină de familie, poți să trimiți pacientul la o analiză ori o investigație la laboratorul din apropiere, în loc să-l trimiți în spital să ocupe personalul medical și să cheltuiască mai mult din resursele sistemului.

R: Unde ați spune că sunt cele mai lungi și mai inutile internări?

I.J.: Despre inutilitate nu aș putea să discut, pentru că nu este treaba mea să intervin în actul medical. Cele mai lungi internări sunt pe secțiile cele mai delicate, adică pe terapie intensivă unde sunt pacienți în comă, iar aici chiar nu putem discuta despre inutilitate. Mai sunt pe secțiile chirurgicale, acolo unde se suferă intervenții importante și pacienții trebuie spitalizați și supravegheați o perioadă mai lungă. Cam aici văd eu internările prelungite.

R: Și unde ar putea fi reduse?

I.J.: Ar putea fi reduse pe anumite secții chirurgicale acolo unde pacientul este ținut până la vindecarea chirurgicală sau, eventual, monitorizat încă două săptămâni după intervenție. Iar asta știu că se practică în țările civilizate, pacientul este trimis acasă la două sau trei zile după intervenția chirurgicală și urmărit cu atenție și corect de către firme de îngrijiri medicale la domiciliu. Este foarte important. Putem face o balanță și financiară, dar și din punct de vedere al confortului pacientului. Adică, în spital ziua de spitalizare costă 250 de lei, iar la domiciliu costă 50 de lei sau 75 de lei. Este o diferență considerabilă. Pe de altă parte, ai scos pacientul din spital, reduci riscul de infecții nosocomiale. Îi asiguri și un confort psihologic, pentru că una este să stai în spital cu alți trei-patru pacienți în salon și alta să stai acasă, cu familia sau aparținătorii aproape. Sunt foarte multe aspecte care contează atât în evoluția imediată a cazului, cât și pe termen lung.

R: Avem firme de genul acesta?

I.J.: Există de mai mulți ani la Timișoara, sunt intrate și în sistem, prin contract cu Casa de Asigurări de Sănătate. Din păcate, nu este mediatizată prezența lor și nu au fost susținute așa cum ar fi trebuit. Am să încerc să am o discuție și cu noul președinte al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (europarlamentarul PNL Cristian Bușoi – n.r.), să promoveze ideea asta, pentru că înseamnă în primul rând reduceri ale cheltuielilor existente. Eu am coordonat o astfel de firmă, deci vorbesc în cunoștință de cauză.

R: E important că aveți colegi la conducerea CNAS?

I.J.: E important mai ales că este o echipă tânără, cu o viziune, spun eu, mai mult decât corectă asupra sistemului. Deși tineri, au și experiență, pentru că lucrează în sistem și au studii de specialitate. Sunt motivați, de asemenea, să pună lucrurile la punct.

R: Ce v-a impresionat negativ după venirea la Județean?

I.J.: Unele lucruri m-au impresionat negativ, dar am fost impresionat și în mod pozitiv. De exemplu am văzut secții aduse la standarde înalte, și meționez în special secția de terapie intensivă, acolo unde profesorul Săndesc a avut o contribuție esențială. Ce m-a impresionat în mod negativ… să-i spunem o ușoară dezorganizare. O nesincronizare a celor două zone, adică administrativ și medical, o nesincronizare poate între unele secții și, sigur, aspectul fizic al unor secții și compartimente, rezultate ale lipsei de investiții.

R: Ce se poate face pentru aceste secții?

I.J.: Se pot face multe. Am început să evaluăm situația în zonele sensibile, care au strânsă legătură cu infecțiile nosocomiale. Mi-am propus și voi propune echipei de management investiții în grupurile sanitare, pentru a se asigura o funcționare pe termen lung fără reparații. Mă gândesc la grupuri sanitare cu corpuri antivandalizare, cu senzori, care să evite contactul celui care le folosește cu suprafețele. Mă mai gândesc și la o reducere a cheltuielilor la electricitate prin corpuri de iluminat cu LED. Acestea ar fi, poate, prioritățile, dar trebuie să ne gândim și la aparatura medicală, pentru că fără ea nu se poate lucra în spital. Sunt multe de făcut, dar primul lucru este organizarea, reinstruirea personalului acolo unde este nevoie, pentru că rutina te mai face să uiți unele aspecte ale jobului, iar atunci trebuie să fie reamintite, iar periodic este importantă și o evaluare a cunoștințelor fiecărui angajat.

R: Când spuneți reinstruire vă referiți la asistente?

I.J.: Da, sigur că nu pot să mă refer la medici, medicii se pregătesc încontinuu și au ajuns să fie aici unii dintre cei mai buni din zonă. Mă refer la personalul mediu, la infirmiere, la îngrijitoare, pentru că și ele au un rol foarte important în actul medical și mai ales în prevenirea complicațiilor. E o echipă întreagă care trebuie să funcționeze ca un ceas. Mai ales că de infirmiere și asistente depind aceste măsuri de igienă, de prevenire a complicațiilor. Știu că este deficit de personal și sunt nemulțumiri din cauza suprasolicitării, din cauza salariilor mici, dar repet și o voi susține întotdeauna, trebuie să facem toți echipă, de la manager până la cei care lucrează în subsolul spitalului, ca să mergem înainte. Situația sigur se va îmbunătăți, dar fără echipă nu se poate. Toată lumea trebuie să înțeleagă că unele măsuri sunt absolut necesare și că nu se mai poate să pedalăm în gol.

R: Ați primit vreun răspuns în urma controlului Ministerului Sănătății privind infecțiile intraspitalicești?

I.J.: Nu, nu am primit un răspuns încă. Sigur, au descoperit niște deficiențe, nu majore, pe care ni le asumăm și încercăm să le rezolvăm în scurt timp. Dar așteptăm foarte curioși și răspunsul.

R: Ultimele întrebări. Ce v-a recomandat pentru funcția asta?

I.J.: Am făcut studii în medicină, sunt medic de profesie, sunt specialist în medicină de familie, am lucrat și în partea administrativă, coordonând o companie cu activitate în domeniul medical. Am lucrat și în sistemul medical de stat, ca medic rezident, am avut propriul cabinet și am făcut pregătire de specialitate: cursuri de management și colaterale, de leadership, negociere sau managementul schimbării. Și mai e un lucru important, cred eu, dorința de a mă implica în acest sistem pentru a influența lucrurile în bine.

R: Ministrul Sănătății a spus că s-ar dori o viitoare depolitizare a funcției de manager de spital, în prezent puternic politizată. Ce părere aveți?

I.J.: Politica face parte inevitabil din viața de zi cu zi și, mai ales, din actul de guvernare. E absolut normal, spun eu deși s-ar putea să fie o interpretare puțin subiectivă, ca pe o anumită linie să ai oameni care au aceeași gândire strategică și aceeași viziune. Nu poți să faci treabă dacă în acest lanț, de la ministru până la conducerea unor direcții sau instituții, există cineva care gândește altfel, pentru că nu va fi niciodată de acord, se va opune politicilor emise de acel ministru, de minister sau de guvern, iar treaba nu va merge. Eu în spital nu vreau să fac politică și am evitat să o fac. Singura mea politică este înspre binele angajaților și al pacienților. Nu mă deranjează și accept fără reținere orice concurență de la orice nivel, având în spate experiență.

R: Ați spune că va putea exista în curând premisa depolitizării funcției de manager de spital?

I.J.: Nu știu, oricum nu cred că va fi un criteriu de excludere a unui manager sau de demitere a lui faptul că este membru al unui partid. E vorba de niște libertăți pe care le avem. Dar, se va concentra atenția pe competențe și pe pregătire. Acesta va fi, cred, principalul obiectiv. Nici în momentul de față nu este un alt criteriu, dar se găsesc oameni din interiorul zonei care este la guvernare. Însă acesta este principalul obiectiv. Eu nu mi-aș asuma să susțin pe cineva care nu este competent pentru o funcție, pentru că reprezintă pe de o parte și partidul, reprezintă instituția în fața partenerilor și, pe de altă parte, trebuie să se reprezinte și pe el corect, plus această imensă responsabilitate pe care nu ai cum să o dai la o parte.



12Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

Citiți principiile noastre de moderare aici !

versiunea HTML a comentariilor

Regulament de plasare a anunturilor