“Sincer, cred că sunt un idiot: în loc să mă fi chivernisit, i-am rugat pe prietenii mei să mă ajute”, mi-a mărturisit Marcel Tolcea, la sfârşitul unei zile “urmuziene”, care a însemnat, pentru el, şi finalul unui mandat de 6 ani, adică din prima zi când Muzeul de Artă Timişoara s-a deschis oficial în Palatul Baroc.
Că va fi schimbat din funcţia de director se “ştia” în urbe de multă vreme deja, cam de a doua zi după alegeri. Aşa că rezultatul “evaluării”, petrecute într-o singură întâlnire, nu a fost, pentru cei interesaţi de subiect, decât “cronica unei decapitări anunţate”. Inclusiv de mass-media. Ceea ce pune onor. comisia într-o postură oarecum delicată. În ziua verificării cu final anticipat, Marcel Tolcea a mai oficiat, la Muzeul de Artă, un ultim vernisaj din postura de director. Odată deschisă expoziţia, l-am rugat să comenteze, pentru www.tion.ro, happening-ul evaluării. Cu vervă scriitoricească, răspunsul lui Marcel Tolcea se adresează deopotrivă cititorilor noştri şi probăluitorilor săi:
“Astăzi am avut o experiență urmuziană. Cinci membri ai unei comisii de evaluare au zgârmat, asemenea unor găini chioare, în 12 luni de muncă muzeală din 2012 și mi-au dat o notă cu multe franjuri: 5,89. Ceea ce înseamnă că activitatea mea din anul amintit a fost una de rahat! De ce am folosit epitetul „urmuzian”? Findcă doi dintre membrii comisiei nu au habar unde se află Muzeul de Artă (Doamna Ruxandra Demetrescu și Domnul Cătălin Bălescu, din București), iar alți doi nu au văzut mai mult de 1 bucată expoziție (Domnii Adrian Negoiță și Miodrag Milin). Cu alte cuvinte, și-au dat cu presupuța!
În anul 2012 la Muzeul de Artă Timișoara au fost organizate 22 de expoziții după cum urmează: una a unui artist român din Suedia, una colectivă din Serbia, una din Germania, una a celui mai important sculptor din Mexic, una din Austria; trei nume mari ale artelor românești: Țuculescu, Romul Nuțiu, Ștefan Bertalan; una despre creația marelui arhitect, Horia Creangă, două expoziții de la Brukental. Alături de Salonul Anual al Artiștilor plastici, alături de alte expoziții ale unor artiști timișoreni.
Numai Ţuculescu, Nuțiu și Bertalan să fi fost, și tot era de ajuns! La banii pe care i-am avut!
Sincer, cred că sunt un idiot: în loc să mă fi chivernisit, i-am rugat pe prietenii mei să mă ajute. Așa că, din cele 22 de expoziții, 15 expoziții au fost organizate fără a cheltui bani publici pentru transport sau asigurări.
Aș fi foarte curios să știu cum au punctat membrii comisiei penibila agendă culturală în 2012, când, de la buget, au fost finanțate doar o treime din expoziții. Unul dintre cei doi bucureșteni e rector al Universității de Arte Plasice, altul e un om de fină formație intelectuală. Ce i-o fi determinat, oare, să aibă orbul găinilor?
Pe Domnul Cătălin Bălescu îl înțeleg oarecum, fiindcă, în (im)postura lui administrativă, poate fi ușor presat la bărbățiile mici. Nu e, deocamdată, un renume în pictură, dar poate că se va afirma ca membru de comisii…
Pe Doamna Demetrescu însă, mărturisesc, nu o înțeleg. După ce ai făcut un doctorat cu Pleșu, după ce ai scris în „Dilema”, se cuvin măcar câteva milionimi de dileme. Doamna Demetrescu, chiar nu ați înțeles că ați luat parte la o execuție politică?
Cât despre ceilalți membri ai comisiei, fiindcă sunt sortit să mă revăd vomitiv cu ei, prefer să le găsesc necesarele circumstanțe jenante!”.
Citiți principiile noastre de moderare aici!