Dorul i-a măcinat de mult timp şi sufletul nu i-a lăsat în pace până nu au organizat o excursie spre pământul de care îi leagă sângele.Primul popas din satul natal a fost la biserica romano-catolică, unde cei veniţi acasă, cu zeci de ani în urmă au participat la diverse evenimente, s-au căsătorit, şi-au botezat copii sau au fost părtaşi la diferite sărbători ale comunităţii.
Când au coborât din autocar, ochii li s-au umezit imediat. Au privit spre turnul bisericii, şi-au închis ochii pentru câteva secunde pentru a le rămâne pe vecie întipărită frumuseţea turnurilor.
Chiar dacă anii şi-au pus amprenta pe fizic, sufletul le-a rămas tot cald. Le-a fost dor de toate şi de toţi, colegi de muncă, vecini dragi, prieteni fideli, de aerul de aici, de mirosul de mâncare bună, de gustul legumelor şi a fructelor de aici, de frunzele de pe stradă, de amabilitatea locuitorilor.
Cu toate că pentru mulţi ani, drumurile au fost despărţite de mii de kilometrii, locuitorii din Recaş au venit să-şi revadă colegii de muncă, vecinii, prieteni pentru că au avut cu toţii sentimentul că nu s-au despărţit niciodată. Cu glas bucuros dar mai ales emoţionat îşi dădeau unii cu alţii mâna în semn de salut şi îşi întrebau numele. Au povestit, au depănat amintiri frumoase din vremurile de demult.
După regăsire, toţi au intrat în biserică, unde preotul paroh, Anton Butnaru a oficiat o liturghie în limba germană. Au cântat cântări bisericeşti şi s-au rugat, au făcut fotografii ca să le arate lăcaşul lor de rugăciune din trecut rudelor rămase în Germania. După liturghie, foştii recăşeni s-au plimbat prin oraş, s-au plimbat pe străzile unde au locuit.
După amiaza au fost să ia prânzul la Cramele Recaş, unde au fost încântaţi de profesionalitatea cu care au fost întâmpinaţi dar şi de gusturile inconfundabile ale vinului de Recaş.
A doua zi, recăşenii au fost întâmpinaţi cu multă emoţie de doamna Veronica Andruseac, la Muzeul de Istorie. Aici, au găsit un pridvor minunat, acoperit de viţă de vie, apoi camera bunicilor, unde toate obiectele din încăpere indicau faptul că ei sunt în apropiere, ochelarii bunicii sunt pe masă alături de cartea de rugăciune din care citeşte.
Muzeul cu secţiunile sale de etnografie, antropologie culturală, sport i-au încântat până la lacrimi pe musafiri. Unii s-au regăsit în fotografii, ceea ce i-a bucurat enorm. După această emoţionantă vizită la muzeu, musafirii noştrii au fost invitaţi la masă de către Primăria Recaş. Aici, reprezentantul Asociaţiei foştilor recăşeni din Germania, Erwin Leretter a luat cuvântul alături de primarul localităţii, Marinel Paşca. De asemenea, au fost aduse mulţumiri câtorva persoane de etnie germană care îngrijesc permanent cimitirul nemţesc şi au ajutat la renovarea gardului.
Toţi cei prezenţi au simţit un sentiment puternic pentru locul naşterii lor, la Recaş şi nu au uitat că atunci când sufletul omului se înalţă cu adevărat, se naşte o apropiere cerească între oameni, oricare ar fi depărtarea dintre ei.
Citiți principiile noastre de moderare aici!