Joi, 18 ianuarie, de la ora 19, publicul timișorean este așteptat în sala mare a Teatrului Național Timișoara pentru un spectacol excepțional.

Acțiunea piesei se petrece în anii 30. Căldură mare. Aneta Duduleanu, văduva răposatului Tasse Duduleanu, mare moșier, și surorile ei își văd de eterna bârfă, comentează înmormântările ca pe super-show-uri, mai „bat cărțile”, acidulate ca un vin spumant. Un vin spumant otrăvitor. Limba lor ascuțită nu-i iartă nici pe Mircea Aldea, soțul Margaretei și ginerele Anetei, nici pe „Fraila”, jupâneasa casei, care le ține piept înarmată cu o răutate ce egalează scorul, ba îl și depășește, nici pe Wanda, o variantă cosmopolită a lor sau pe Ianache, ori Georges, demnii urmași ai Anetei.

Pare că zilele trec una după alta doar din inerția comic-toxică a acestei familii fundamental plictisite, până când Wanda îl seduce pe Mircea, care nu se simte nici el prea bine sufocat de atașamentul maladiv al Margaretei, geloasă până și pe copilul lor încă nenăscut. E momentul ca toate aceste energii toropite de căldură să irumpă în jurul scandalului. Ce contează că e vorba de unul de-al lor? Gaițele se dezlănuțuie într-un ritm infernal, absurd, paradoxal, comic și tragic în același timp, într-o avalanșă patetică fără scop.

În ”Gaițele” vor putea fi văzuți Isabela Neamțu, Alina Ilea, Claudia Ieremia, Mălina Manovici, Cristina Konig, Paula Maria Frunzetti, Daniela Bostan, Iuliana Crăescu, Matei Chioariu, Ion Rizea, Sorin Calotă și Bogdan Spiridon. Decorul este asigurat de Mihai Păcurar, costumele de Stela Verebceanu, sound design-ul este semnat de Horea Crișovan și regia artistică de Ion-Ardeal Ieremia.

Autorul piesei, Alexandru Kirițescu (1888 – 1961), a rămas un reper în istoria dramaturgiei românești prin ”Gaițele”. El este un reprezentant al literaturii interbelice, autor satiric de geniu, contemporan cu Victor Eftimiu și Mihail Sorbul. Studiază dreptul, dar este atras iremediabil de teatru. Debutează în teatru cu piesa ”Învinșii”. Scrie ceea ce s-a numit mai apoi „trilogia burgheză”: ”Marcel și Marcel”, ”Florentina” și ”Gaițele”.

Posteritatea a reținut numeroase replici, unele dintre ele intrate în limbajul cotidian. După 1945, cariera de dramaturg a lui Al. Kirițescu trece în plan secund.