Visul unui coș

Povestea începe în anii ’70, când Dave Longaberger, un antreprenor american dintr-un mic orășel din Ohio, decide să transforme tradiția locală a împletitului de coșuri din lemn într-un business național. Așa ia naștere The Longaberger Company, specializată în coșuri de picnic și produse de casă artizanale. Fiecare coș era lucrat manual, iar compania funcționa pe un model de vânzare directă, de tipul MLM (multi-level marketing).

Afacerea explodează în anii ’80 și ’90, ajungând la vânzări de sute de milioane de dolari. Dave, un om excentric, dar vizionar, era convins că dacă îți iubești produsul, trebuie să-l celebrezi la scară mare. Astfel, în 1997, decide să construiască un nou sediu pentru compania sa… în forma unui coș gigantic.

Cum s-a construit The Basket Building

Designul a fost inspirat de unul dintre cele mai bine vândute produse ale companiei – „The Medium Market Basket”. Clădirea, de 59 de metri lungime, 38 de metri lățime și 7 etaje înălțime, a fost gândită să fie o replică fidelă a coșului – inclusiv toartele uriașe, de câte 75 de tone fiecare, încălzite iarna pentru a preveni fisurile cauzate de îngheț.

Construcția a durat 2 ani și a costat aproximativ 30 de milioane de dolari. Deși, la început, arhitecții au fost reticenți – considerând ideea ridicolă sau imposibil de realizat – Longaberger a insistat. Și a avut dreptate: clădirea a devenit rapid un punct de atracție național, apărând în emisiuni TV și în ghiduri turistice ca „una dintre cele mai bizare clădiri de birouri din lume”.

Interiorul era la fel de elegant pe cât era exteriorul de excentric. Finisaje din lemn, săli de conferință spațioase și o atmosferă de companie de familie, unde coșul nu era doar decor, ci identitate.

Declinul și abandonul

După moartea lui Dave Longaberger în 1999, compania a fost preluată de fiicele sale, dar vânzările au început să scadă în contextul digitalizării și schimbării obiceiurilor de consum. În 2014, compania a fost vândută, iar în 2016, coșul uriaș a fost abandonat oficial ca sediu.

Ani la rând, clădirea a stat pustie, cu geamurile întunecate și toartele de metal ruginind în soare – un simbol ironic al fragilității succesului. În ciuda aspectului său iconic, nimeni nu părea să vrea să investească într-un sediu atât de… specific.

În 2017, clădirea a fost cumpărată de un dezvoltator imobiliar local, Steve Coon, care a promis să o restaureze și să-i redea viața. Planurile inițiale includeau transformarea în hotel de lux sau muzeu, dar lucrările au fost lente. Începând cu 2022, clădirea a început să fie folosită ocazional pentru tururi ghidate, evenimente private și filmări. Nu este încă redeschisă complet, dar interesul public a reapărut – mai ales datorită viralizării imaginilor pe rețelele sociale.

În prezent, coșul uriaș din Ohio este un monument al visului american: puțin naiv, puțin ridicol, dar de neuitat. El rămâne o lecție despre branding dus la extrem și despre cum o idee aparent absurdă poate deveni realitate – cu suficientă ambiție și un pic de curaj.

Ce se mai poate vizita în zonă

Turiștii ajunși în Newark pentru a fotografia faimosul coș, pot vizita în zonă și alte atracții. La doar câteva minute distanță, de exemplu, se află „Great Circle Earthworks”, un sit arheologic remarcabil, construit de cultura Hopewell acum peste 2.000 de ani. Este parte dintr-o rețea de structuri circulare și geometrice uriașe, considerate printre cele mai complexe realizări ale civilizațiilor indigene precolumbiene din America de Nord. Locul impresionează prin aliniamentele sale astronomice și prin liniștea misterioasă care îl învăluie.

Altfel, în „downtownul” recent revitalizat, turiștii mai pot găsi cafenele, magazine de antichități, artă urbană și clădiri istorice frumos restaurate. Nu departe se află și Dawes Arboretum, o grădină botanică de peste 700 de hectare, cu trasee pitorești, grădini tematice și o panoramă superbă asupra peisajului din Ohio rural.