Finanțarea de 660.000 euro pentru realizarea acestui demers este asigurată printr-un proiect transfrontalier România – Serbia, care, prin punctajul obținut, a ocupat prima poziție în lista proiectelor depuse pe Axa 4, Prioritatea 4.1, CJ Timiș aprobând recent Studiul de fezabilitate pentru acest proiect.

Consiliul Județean Timiș va realiza o pagină web privind proiectul, cât și materiale informative și de promovare, iar Muzeul Național al Banatului, aflat în subordinea CJ Timiș, va contracta proiectarea și execuția punctului muzeal de la Parța, urmând ca partea sârbă să contracteze serviciile de întocmire a documentațiilor tehnice privind reabilitarea sitului arheologic de la Majdan (Serbia), precum și lucrările de reconstrucție a fundației bisericii de secol 13.

„Suntem în linie dreaptă cu un nou proiect menit a dezvolta turismul în județul nostru. Profităm din plin de fondurile europene și investim bani pe toate domeniile importante ale comunității noastre. Acum vorbim de turism, un sector ignorat până de curând, dar cu potențial enorm. Avem ce oferi turiștilor, dar multe dintre aceste obiective trebuie să le punem la punct”, a spus Călin Dobra, președintele CJ Timiș.

Sanctuarul neolitic de la Parța este vechi de 6.200 de ani, iar vestigiile descoperite aici sunt păstrate la Muzeul Național al Banatului:

„Sanctuarul este de formă rectangulară, de 11,6 m lungime şi 6 m lățime şi este împărțit în două încăperi: încăperea A situată la est şi B, aflată în partea de vest a sanctuarului. În centrul acestuia, pe ambele părţi ale zidului despărțitor dintre cele două încăperi, era o masă altar pe care au fost descoperite o serie de obiecte care ne oferă o imagine despre ritualurile care erau practicate aici.

Încăperea A adăpostește statuia monumentală aflată pe un soclu de lut decorat la capete cu motive meandrice. La extremitățile soclului sunt modelate două tăvi de ofrande. Statuia este dublă şi redă două personaje, unul feminin, care are pântecul reliefat şi un altul care are un cap de taur modelat realist. Pe masa altar se afla o vatră portativă iar lângă peretele despărțitor o cupă de lut de mari dimensiuni. Masa-altar din această încăpere a fost ulterior împărțită de un zid în două părţi. Pe acest zid au fost modelate capetele unor animale mici: oi, capre. În faţa statuii monumentale era o uşă străjuită de două coloane de lut care erau terminate cu câte un cap de taur. Pe frunte şi bot, capetele erau decorate cu cu benzi incizate şi pictate cu roşu şi galben. Lângă această uşă era o a doua deschidere, probabil o intrare de serviciu, care avea în partea superioară o nişă în care a fost descoperit un idol-bust în mărime naturală, perforat longitudinal, în care era fixat un craniu. În colţul încăperii au fost descoperite mai multe lame de silex foarte tăioase care erau folosite la sacrificiile ritualice. În cadrul acestui ceremonial sângele rezultat din sacrificarea animalelor era depus în cupa de pe masa-altar. Aceste sacrificii aveau drept scop menținerea bunăvoinței divinității şi au la origine ideea sacrificiului primordial, al omorului primar.

Încăperea B, cu aceleași dimensiuni ca şi cea anterioară, a fost divizată în două casete de dimensiuni apropiate. În prima dintre casete era un soclu de lut situat lângă o vatră portabilă susţinută de un suport de pari. Lângă aceasta a fost descoperită o mare cantitate de cenuşă precum şi resturi de la ofrandele aduse zeilor. Pe soclu era un idol-bust care era decorat pe piept cu incizii în zig-zag şi avea o perforaţie verticală în care era fixat un craniu de animal. În cealaltă casetă erau mai multe vase în care erau depuse ofrande. Într-unul dintre aceste vase, o amforă cu faţă umană, au fost descoperite falange de la mâna unui om. Tot în acest spaţiu au fost descoperite boabe de grâu carbonizate care provin de la ofrandele aduse zeilor, prin arderea ritualică (fumigatio) a grăunţelor.

Peretele exterior, în stânga intrării, avea un orificiu circular care tăia un disc de lut şi sub acest ansamblu, lipită pe perete, era o cupă de lut sub care se afla un postament cu o râșniță de piatră. Acest complex se leagă de râșnitul cultic care avea menirea, ca prin distrugerea învelişului material al seminţei, să elibereze forţele regeneratoare, germinative imobilizate în bobul de grâu. De asemenea prezenţa râșniței alături de ansamblul compus din orificiul din perete şi de discul de lut adiacent, care simbolizează soarele şi luna, leagă acest ritual de cultul soare-lună, de ciclurile astronomice ale anotimpurilor. Studiile atente efectuate asupra acestui ansamblu din sanctuarul de la Parţa a demonstrat că numai într-o singură zi din an, la data echinocţiului de primăvară, lumina soarelui pătrundea în încăperea A a sanctuarului şi se poziţiona pe capul de taur a statuii monumentale. Acest fapt demonstrează că, pe lângă rolul său cultic deosebit, sanctuarul juca şi rolul de calendar care marca începutul primăverii, a anotimpului regenerării naturii.

Acest complex de cult a funcționat până în vremea fazei IIC a Culturii Banatului (sfârșitul mileniului al VI-lea BC), când nivelul 6 al așezării a fost distrus în întregime şi sistematic în împrejurări ce ar putea fi legate de apariția în zonă a purtătorilor fazei C a culturii Vinca”, scriu specialiștii de la Muzeul Național al Banatului pe pagina web a instituției.