De ce sunt casele albastre?

Cea mai emblematică trăsătură a orașului este culoarea albastră care acoperă fațadele, scările, ușile și zidurile. Originea acestei tradiții este încă dezbătută, dar există mai multe teorii. Pe de o parte, ar fi vorba despre influența evreiască. Se crede că evreii refugiați în oraș în secolul XV au adus cu ei tradiția de a vopsi casele în albastru, culoare asociată cu cerul și spiritualitatea.

În general, în această discuție adus și, în general, simbolismul religios, albastrul fiind asociat cu divinul și cu cerul în multe culturi, fiind un simbol al păcii și protecției. Există și câteva explicații „pragmatice”. Localnicii spun că albastrul ajută la menținerea răcorii în interiorul caselor și la alungarea insectelor, în special a țânțarilor.

Indiferent de originea exactă, tradiția a fost păstrată cu sfințenie, iar orașul este periodic reîmprospătat cu straturi de vopsea albastră, păstrându-i farmecul de basm.

Origini și istorie

Șafșauan a fost fondat în anul 1471 de Moulay Ali Ben Moussa Ben Rached El Alami, ca o fortăreață pentru a proteja zona de invaziile portugheze. La început, a servit ca adăpost pentru populațiile musulmane și evreiești care fugeau din Peninsula Iberică în timpul Reconquistei. Așezarea a fost mult timp izolată de influențele europene, ceea ce a contribuit la conservarea culturii și arhitecturii sale tradiționale.

Până în secolul XX, accesul în oraș era interzis europenilor. Cu toate acestea, câțiva aventurieri s-au deghizat de-a lungul timpului pentru a-l vizita. Se spune că printre aceștia se afla și celebrul explorator Charles de Foucauld.

Odată cu împărțirea Marocului între Franța și Spania, în 1912, Șafșauanul a intrat în zona de influență spaniolă. În 1920, trupele spaniole au ocupat orașul, marcând începutul unei noi perioade. Ocupația a fost resimțită dur de localnici, mulți dintre ei opunând rezistență activă în cadrul Războiului din Rif (1921–1926), un conflict major între triburile berbere din nordul Marocului, conduse de Abd el-Krim, și forțele coloniale spaniole și franceze.

Sub dominația spaniolă, orașul a fost introdus într-o administrație modernizată, dar cu multe restricții pentru populația locală. Cu toate acestea, Șafșauan a reușit să își păstreze o mare parte din identitatea sa culturală și religioasă. Spania a avut un impact vizibil asupra arhitecturii și a sistemelor administrative, însă spiritul de rezistență local a rămas viu.

După obținerea independenței Marocului în 1956, orașul a fost reintegrat complet în statul marocan. Prezența spaniolă a lăsat totuși urme în viața culturală: limba spaniolă este și astăzi vorbită de mulți localnici, iar influențele iberice pot fi observate în gastronomie și muzică.

Obiective turistice și evenimente notabile

Șafșauanul este considerat un oraș perfect pentru plimbări lente, răsfăț vizual și interacțiuni „autentice”. Printre principalele atracții se numără:

• Medina – centrul orașului, cu străzi înguste, pavate cu piatră și clădiri albastre. Este plină de magazine de artizanat, textile și condimente;

• Kasbah-ul – o fortăreață construită în secolul XV, situată în piața centrală (Plaza Uta el-Hammam), care adăpostește un mic muzeu și o grădină interioară;

• Moscheea Spaniolă – situată pe un deal din apropiere, oferă o priveliște panoramică asupra întregului oraș, mai ales la apus;

• Cascadele Akchour – la aproximativ 30 de kilometri de oraș, sunt o destinație populară pentru drumeții și relaxare în natură;

• Piața Uta el-Hammam – „inima” socială a orașului, ideală pentru a savura un ceai de mentă.

De-a lungul anului, orașul găzduiește mai multe evenimente culturale și religioase care atrag valuri suplimentare de turiști. Printre care cele mai notabile ar fi:

• Festivalul Internațional al Muzicii Andaluziene – un eveniment anual ce celebrează muzica andaluză și moștenirea culturală iberico-marocană;

• Festivalul Rural de Film – aduce în prim-plan cinematografia legată de viața rurală și dezvoltarea durabilă;

• Sărbătorile religioase precum Ramadanul și Eid-ul sunt marcate prin festivități locale, piețe tradiționale și adunări familiale.

foto: WikiMedia Commons