Mihai Grecu a avut șansa ca, alături de cei câțiva colegi cu care a lucrat de la început, să pună bazele sistemului de urgență la Timișoara, în forma în care este el acum, dar, deși a ajuns la conducerea lui, nu pierde legătura cu realitatea. A fost decorat cu Ordinul „Meritul Sanitar” în grad de cavaler de președintele României, dar face în continuare gărzi pe ambulanță și pe elicopter. Din 2011, din noiembrie, a început să zboare pentru a salva oameni.

„E cu totul altceva decât ce faci în urgența spitalului, decât ceea ce faci pe unitatea de terapie intensivă mobilă a SMURD-ului, altfel se iau deciziile, trebuie să gândești situația nu numai din perspectiva lucrului medical propriu-zis, ci și din perspectiva locului în care duci pacientul. S–ar putea ca tu să ajungi acolo înaintea resurselor terestre, în elicopter foarte mult loc să lucrezi nu este și atunci dacă presupui că o intervenție s-ar putea să fie necesară în timpul transportului, o faci înainte de a a urca pacientul în elicopter”, spune Mihai Grecu.

Mihai Grecu se deplasează la Arad, acolo unde este adăpostit elicopterul care deservește partea de Vest a țării, pentru a sta în gardă. Garda începe la ora 20 și se face prin rotație, de către colegii din Timișoara, Arad, Oradea. Stau acolo medici și piloți, gata să intervină, atunci când este cazul.

„Relaționezi cu sistemul de urgență din toată partea de vest și centru a țării, cu spitale pe care nu le vedeai decât la televizor. Zborul cu elicopterul este un lucru fabulos, altceva decât cu avionul, după ce ți-ai predat cazul și te-ai relaxat, până când aterizezi din nou pe aeroport, ai timp să te uiți. Țara văzută de la 300-400 de metri înălțime arată superb, doar că mai sunt celelalte cinci la sută situații în care te întrebi ce cauți tu acolo, când e alb în dreapta, în stânga, în față, în spate, alb în sus, în jos sau când te ia vântul, dar nimic nu este până la urmă fără riscuri”, spune Mihai Grecu.

Elicopterul face intervenții primare, la accidente, dar și la diferite transferuri. Elicopterul din vestul țării a avut aproximativ 400 de misiuni în ultimul an.

„Sunt zile în care nu se poate zbura din cauza condițiilor meteo, sunt zile în care nu se poate zbura din cauza problemelor tehnice, se fac revizii, e vreo defecțiune. Regulile pe care le au colegii de la Inspectoraul General de Aviație sunt ok”, spune Grecu.

Sunt două tipuri de misiuni: cele primare, când medicii merg direct la locul intervenției, fie accident rutier, stop cardio-respirator, pacienți inconștienți și cele secundare. În cazul misiunilor primare, se deplasează elicopterul la locul incidentului și practic există o arie de intervenție de 15-20 de minute în punctul în care medicii se află. Misiunile secundare realizează transferurile între spitale, în general de la Satu Mare până la Orșova – Drobeta Turnu Severin, unde se intersectează cu aria de intervenție a elicopterului de la Dolj. O altă limită a elicopterului din Timiș este la Hunedoara, în județul Alba, unde elicopterul din partea de vest a țării se intersectează cu cel de la Mureș.

„Două sau trei gărzi de elicopter am avut pe lună. Am început să mai lărgim numărul celor care fac elicopter și atunci probabil că o să mai reduc din ele, dar nu așa încât să pierd legătura, mai mult ca sigur o gardă, două gărzi pe lună de elicopter o să fac. E altceva să auzi, să vezi din afară și altceva să te lovești de probleme, altfel le vezi, le vezi importanța, altfel le rezolvi, niciodată nu mi-a plăcut să mi se spună: Tu nu mai știi cum e”, a spus Grecu.