Istoricii de la Muzeul Național al Banatului din Timișoara dezvăluie istoria Fântânii Pașei, „locul cu cea mai bună apă din oraș”.

„Prezenţa apei potabile a constituit întotdeauna criteriul esenţial al formării unei aşezări omeneşti. De aceea, satele, târgurile şi oraşele s-au format pe malul unor râuri sau lacuri ce puteau asigura apa necesară vieţii şi activităţii acestor aşezări. Timișoara şi-a avut începuturile pe o suprafaţă de teren mai înaltă decât malurile râului Timişul Mic – azi numit Bega. Pe lângă această sursă, populaţia folosea apă şi din unele fântâni, existente în afara cetăţii. În memoria localnicilor a rămas «Fântâna Paşei» (pe actuala Calea Torontalului), care dădea cea mai bună apă din oraş”, transmit reprezentanții MNaB, pe Facebook.

Potrivit aceleiași surse, „la răsăritul «satului Mehala» se înălța un conac numit Fântâna Pașei”. „Pascha Brunnen” sau „Präsidenten Garten” era reședința de vară a pașalelor Timișoarei, în perioada 1552-1716.

„A fost distrusă în 1716 și apoi refăcută în 1722. În 1732-1740 a devenit lazaret (infirmerie – n.r.) pentru bolnavii de ciumă și mai apoi a trecut în proprietatea succesivă a episcopului ortodox al Timișoarei, a președintelui civil al Banatului, a primăriei orașului și a administrației financiare. Francesco Griselini (1774) îl descria ca un «palat delicios», dar în 1775 devenise deja depozit pentru gogoșile viermilor de mătase și crâșmă”, mai spun istoricii.

Mai bine de 50 de ani, tot în acest loc, a avut sediul și poligonul celei mai vechi asociații orășenești de tir de pe teritoriul României. În 1849, clădirea a fost arsă din nou de armata maghiară și a fost refăcută pe la 1859, când a redevenit birt. În 1944-1953 a fost din nou distrusă, timp în care a fost ocupată de armata sovietică.

Locul este cunoscut și astăzi de locuitori ca „Fântâna Pașei”. Cei de la Muzeul Național al Banatului spun că „au mai rămas doar pivnițele și, probabil, fântâna”. Pe acel loc se ridică acum o construcție nouă, privată, dar amintirile rămân, mai spun istoricii.

„Și gustul apei reci de la cișmeaua din Mehala”, conchid specialiștii MNaB.