Reporter: Ce înseamnă pentru primarul din Dudeștii Noi și cum vor fi afectate Primăria din Dudeștii Noi, dar și cele mai mari unități administrative din zonă, mă refer aici la Primăria Timișoara și Consiliul Județean Timiș, de plecarea Marii Britanii din UE?

Alin Nica: Așa cum am văzut și astăzi, se discută foarte mult despre Brexit, pentru că această ieșire a Marii Britanii din UE a pus presiune pe multe din inițiativele emblematice ale Uniunii, pe pilonii de bază ai construcției europene, iar unul dintre acești piloni este politica de coeziune. Am văzut acum, ca de altfel și în Parlamentul European cu alte ocazii, o dezbatere intensă asupra viitorului politicii de coeziune.

Practic pe noi ieșirea Marii Britanii din UE ne afectează prin faptul că vor fi mai puțini bani – circa 15 miliarde de euro (anual – n.r.) – alocați la bugetul Uniunii. Și problema se pune de unde tăiem acești bani, de la cheltuielile de coeziune, cheltuielile privind politica agricolă comună, cheltuielile privind fondul social european? Trebuie tăiat de undeva.

Noi, România, Ungaria și în general țările din partea de est a Europei –nu dorim ca politica de coeziune și politica agricolă comună să fie afectate pentru că noi suntem beneficiari neți ai acestor două instrumente financiare ale Uniunii Europene. De aceea, practic și Dudeștii Noi și Timișoara și județul Timiș ar avea mai puțini bani la dispoziție prin Programul Operațional Regional pentru a scrie proiecte cu impact la nivel local sau regional. Aceasta este transpunerea simplistă a ieșirii Marii Britanii din UE și a efectului ieșirii asupra oamenilor din zona noastră.

R: Tăierea acestor ajutoare financiare pe care UE ni le acordă credeți că va alimenta euroscepticismul care deja există în România și a luat o amploare foarte mare în ultimii ani?

A.N.: Avansând cu dezbaterea privind viitorul politicii de coeziune (…) cei din Olanda, țările nordice, țări puternic eurosceptice spun că nu au cum să vândă cetățenilor lor o politică de coeziune menținută la același nivel dacă nu se vine cu ceva atractiv și pentru orașele dezvoltate sau cele aflate în tranziție, care să le motiveze să sprijine politica de coeziune și atașamentul filoeuropean al cetățenilor acestor țări. De aceea dezbaterea și negocierea pe marginea acestui proiect vor fi foarte intense, mai ales că urmează alegeri parlamentare în multe din aceste țări eurosceptice și tentația populismului este în creștere.

R.: S-a vorbit și despre necesitatea luării unei decizii cât mai repede, înainte de alegerile europarlamentare din 2019. Credeți că este posibil la nivelul UE, care este un organism imens, cu diverse idei și diverse concepte, ca această dezbatere să se termine la timp?

A.N.: Categoric Comisia Europeană a stabilit un calendar precis pentru adoptarea draftului de buget pentru următorul cadru financiar multianual 2021-2027, iar acest termen pentru elaborarea bugetului și, evident, pentru urmarea procedurilor legislative de dezbatere, de amendare, este mijlocul anului 2018.

Președinția Consiliului UE deținută de România în prima jumătate a anului 2019 va fi în acest context esențială privind definirea noilor direcții bugetare pentru noul exercițiu bugetar. Noi vom avea un cuvânt greu de spus și trebuie să fim abili în a ne promova interesele, pentru că ne putem folosi de acest prilej să stabilim anumite direcții strategice pentru noi și să ne punem ca priorități ale României acele direcții care să asigure dezvoltarea României în deceniul care va urma.

R.: S-a mai discutat și despre modul în care sunt monitorizate aceste proiecte europene și de o oarecare relaxare după 2020 a modului în care vor fi urmărite aceste proiecte. Ca primar cum ați prefera să se meargă în continuare pe o supraveghere foarte atentă a modului în care sunt cheltuiți banii din aceste proiecte, sau să nu se mai umble cu sperietoarea pe la primari?

A.N.: Nici până acum Comisia Europeană nu a venit cu sperietoarea în niciun stat membru. Cei care au pus cele mai multe piedici birocratice și locul unde au existat cele mai multe neconcordanțe între organismele de control a fost la nivel național, la nivelul statelor membre. Nu e doar România în această situație, se plâng și alți colegi primari din alte state membre de suprapunere a controalelor.

De exemplu, noi avem ANAF, OLAF, DNAF, Curtea de Conturi, tot felul de organisme care controlează un proiect și nu țin cont de controalele anterioare, punând astfel presiune pe beneficiari, în mod nejustificat. Deci eu sunt pentru un control, trebuie controlat cum se cheltuiesc banii europeni, dar sunt total împotriva derapajelor și absurdităților care pot fi create din lipsă de coordonare, birocrație excesivă sau chiar din rea-voință, ori centrare a controalelor din motive politice, în vederea șicanării oponenților politici. Dar , dacă se realizează un cadru coerent, cu responsabilități clare ale autorităților de control, nu ar trebui să fie o sperietoare aceste controale.

R.: Indiferent de decizia care se va lua, primarii din România, președinții de Consilii Județene ar trebui să se pregătească după 2021 cu proiecte, cu idei pe care să le implementeze?

A.N.: Noi ca și țarătrebuie să ne gândim în primul rând care ne sunt direcțiile de dezvoltare, din punct de vedere strategic, în deceniul care va urma. Și să ne asigurăm că aceste priorități vor fi incluse în setul de priorități strategice al Uniunii. Și atunci va fi simplu și ca primar să aplici pe acele proiecte, programe care sunt structurate pe aceste priorități.

Dar ca să avem prioritățile reale și aceste priorități să răspundă nevoilor reale ale cetățenilor, ale localităților și județelor țării noastre, este nevoie de un amplu proces de consultare și de implicare activă a autorităților locale și a cetățenilor în general, pentru că nu se poate ști de la București, din biroul unui ministru, care sunt nevoile într-o comună din nordul țării, sau care sunt dorințele cetățenilor din Timișoara.

Și de aceea o consultare amplă, așa cum este prevăzută de Carta Europeană a Autonomiei Locale – și nu doar formală – este necesară și trebuie în acest sens o schimbare de viziune a autorităților centrale, care de prea multe ori au văzut autoritățile locale ca niște pioni și nu ca niște parteneri de discuție. Au văzut în autoritățile locale niște executanți și nu niște transmițători de mesaje.

Interviu apărut în săptămânalul Agenda