Cum a decurs activitatea Colegiului Medicilor Timiș în 2010?

Am avut întâlnirile săptămânale obișnuite ale Biroului Colegiului și marea majoritate a activității a însemnat soluționarea dosarelor, a reclamațiilor făcute de pacienți la adresa medicilor sau a unor centre medicale particulare. Ultima reclamație primită a fost la adresa mea, pe motiv că am dat un răspuns prea târziu unui caz. Numai că puțini știu că procedurile standard în cazul unei reclamații înseamnă să ceri în primul rând o explicație scrisă medicului incriminat, și apoi șefului de secție sau directorului unității unde a existat problema, pentru că fiecare spital are o comisie de etică medicală și disciplină. Toate aceste date se strâng și, în mod obișnuit, trimitem cazul la cel ce se numește un expert, un lider de opinie în domeniul în care are loc plângerea. De exemplu în pediatrie, lider de opinie este considerată doamna profesor Margit Șerban, care are o recunoaștere profesională națională și internațională. Toate aceste proceduri cer timp.

Care este timpul de rezolvare a unui caz?

Au fost dosare rezolvate și într-o lună, dar și în șase luni. Ultima este o perioadă mare într-adevăr, dar a fost vorba despre un pacient nemulțumit de felul în care a fost tratat la un cabinet privat de oftalmologie. Cabinetul era al unui medic care venea din străinătate, opera doar sâmbăta și duminica și o parte dintre lucrurile reclamate de pacient erau adevărate, în sensul că el s-a dus să fie tratat de un anumit medic și a plătit și un tarif mare pentru asta. Medicul respectiv l-a tratat, dar a plecat și l-a lăsat în grija altui medic oftalmolog. Din punctul de vedere al legii nu este o problemă ca un medic nevoit să plece la un moment dat din localitate să-și lase cazul la un alt medic cu aceleași competențe, dar din punctul de vedere al pacientului, sentimental, poate că există un grad de incorectitudine să nu vezi până la capăt pacientul. Cred însă că există tot mai adesea o lipsă de comunicare între medic și pacient, o anumită lipsă de solicitudine din partea medicului față de pacient și pentru acestea noi am făcut hârtii, am dat mustrări, iar pe unii dintre medici i-am chemat la Colegiul Medicilor și le-am pus în vedere să nu se mai repete lucrurile.

Câte reclamații au fost făcute anul trecut, ce medici sau instituții au fost vizate și ce măsuri ați luat?

Am să vă spun în primul rând că am eliberat 174 de dosare pentru medici care au dorit să plece în străinătate, cu 53 mai multe decât în 2009. Am avut 39 de reclamații, mai puține față de 2009, când au fost 59. Au fost vizați medici de diferite specialități, de la oftalmologie, chirurgie, pediatrie, boli infecțioase până la ortopedie și, mai nou, au apărut tot mai multe reclamații la adresa centrelor medicale private din oraș. Am dat patru mustrări și am chemat un medic la Colegiu pentru explicații.

Mustrarea e cea mai mică pedeapsă. Nu au fost cazuri în care să fie nevoie să dați și vot de blam, amenzi sau interdicția de a profesa?

Am vrut să trimitem un dosar la Comisia de disciplină a CM, dar ne-a fost dat înapoi. Era vorba despre reclamații făcute între medici, la chirurgie toracică, unde în 15 ani s-au adunat vreo 30 de dosare și am vrut să clarificăm situația. Dar se pare că lucrurile s-au liniștit.

Sunt destul de puține reclamații raportat la cei 3800 de medici care profesează în Timiș. E o întâmplare sau nu?

Nu știu dacă e o întâmplare sau e un comportament mai respectuos al pacienților bănățeni față de medici și oamenii nu reclamă decât atunci când se simt profund jigniți. Pentru că, v-am spus, există o anumită superficialitate în relația medic-pacient, iar pacientul dorește să fie tratat ca cea mai importantă persoană atunci când vine la medic. Așa simt și eu când sunt bolnav și merg la un doctor.

Unde mergeți la doctor când sunteți bolnav?

În general, la colegii mei de aici. Nu merg în străinătate sau în alte părți. Eu sunt convins că avem competențele necesare. Poate unele lucruri mai lipsesc.

V-ar fi teamă să vă operați aici?

Nu mi-ar fi teamă să mă operez aici. Din punct de vedere al materialelor, e drept că le suplinim cu ajutorul bolnavilor pentru că nu sunt bani suficienți.

Se spune că malpraxisul nu este valabil în situația în care medicul este învinovățit pentru daune și prejudicii produse atunci când acestea sunt cauzate de condițiile de lucru, de dotarea insuficientă. Ați avut reclamații de acest gen?

Da, și în mod surprinzător, din domeniul privat. A fost o reclamație privind materialele sanitare folosite la un cabinet privat de oftalmologie. Pacientul reclama că materialele folosite în cabinetul respectiv n-ar fi fost cele care i s-a spus că sunt. Medicul practician, în momentul în care face un implant de cristalin, are o etichetă pe care e obligat să o lipească pe fișa pacientului și acesta din urmă a venit cu fișa la noi.

Pe cine au vizat cel mai adesea reclamațiile: rezidenți, profesori, asistenți?

Rezidenții nu au responsabilitate. Ei sunt tutelați de medici primari și ei sunt cei ce răspund. Pentru asistenții medicali reclamațiile se fac la Ordinul Asistenților.

În această toamnă vi se încheie mandatul de președinte al CM. Uitându-vă în urmă ce credeți că e nu e bine și ce ar trebui făcut?

Am încercat tot timpul să fim obiectivi și, pe de altă parte, activitatea CM să nu fie doar una centrată pe analiza reclamațiilor. În ultimul caz nu am prea reușit. Îmi doresc însă până la toamnă să reușim să deschidem noul sediul al Colegiului Medicilor din Timiș, în spațiul cumpărat acum câțiva ani pe strada Independenței din Timișoara. Acolo vrem să funcționeze un Club al medicilor, unde să se întâlnească cei care vor, pentru că nu toți medicii sunt rotarieni sau nu toți joacă golf astfel încât să se poată vedea și cu alte ocazii. Pe de altă parte îmi doresc să încercăm o identificare a medicilor pensionari mai în vârstă din Timiș care au pensii foarte mici și să îi ajutăm cum putem.

Delia S. Barbu