Radiațiile ionizante, precum cele emise de radon, pot afecta ADN-ul celular și pot provoca mutații care, în timp, cresc riscul de cancer. Conform estimărilor europene, aproximativ 1 din 10 cazuri de cancer pulmonar este cauzat de expunerea la radon, riscul fiind mai mare în locuințele insuficient ventilate sau construite în zone cu sol bogat în uraniu.

Ce putem face pentru a ne proteja?

• Identificarea zonelor cu risc ridicat de expunere la radon
• Măsurarea nivelului de radon din locuințe
• Dacă valorile sunt mari, instalarea unor sisteme de remediere pentru reducerea expunerii

„Aflați dacă sunteți expuși iradierilor cu niveluri ridicate de radon natural în locuința dumneavoastră. Luați măsuri pentru a reduce nivelurile ridicate de radon”, se menționează în Codul European împotriva Cancerului (ediția a 4-a).

Radonul este incolor și inodor, dar poate fi măsurat datorită radioactivității sale. Gazul pătrunde în locuințe din sol și se poate acumula mai ales în camerele situate la parter sau în zonele cu soluri bogate în uraniu. Produsele de descompunere radioactivă ale radonului se atașează de particule de praf; dacă sunt inhalate, radiația emisă poate deteriora plămânii.

În județul Timiș, concentrațiile de radon în aerul interior al clădirilor au fost evaluate în cadrul programului național de monitorizare. Conform datelor de la Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare (CNCAN), județul Timiș se află în categoria cu risc mare de expunere la radon, având 453 de clădiri investigate, dintre care 168 au înregistrat valori ce depășesc nivelul de referință de 300 Bq/m³.

Cum se măsoară și se reduce radonul?

Concentrația de radon se măsoară în becquereli pe metru cub (Bq/m³), iar ghidurile internaționale recomandă reducerea nivelurilor care depășesc 100–300 Bq/m³. Detectoarele de radon plasate câteva săptămâni în locuință permit evaluarea corectă a concentrației.

Dacă valorile sunt ridicate, se pot folosi diverse metode de reducere a radonului: creșterea ușoară a presiunii aerului, diluarea aerului din sol cu aer exterior sau aspirarea aerului din subsolul clădirii, de obicei cu ajutorul unor pompe electrice. După intervenții, testele trebuie repetate pentru a verifica eficiența măsurilor aplicate.

Niveluri ridicate de radon pot fi întâlnite și la locul de muncă, iar angajatorii au responsabilitatea de a gestiona riscul. Fumătorii și foștii fumători sunt mai expuși riscului de cancer pulmonar atunci când locuința sau locul de muncă prezintă niveluri mari de radon.

Alte surse de radiații ionizante și neionizante

Pe lângă radon, oamenii sunt expuși și altor radiații ionizante naturale (cosmice, din sol) sau artificiale (proceduri medicale, centrale nucleare, anumite meserii). În medie, expunerea anuală în Europa este de aproximativ 4 mSv, cea mai mare parte provenind de la radon. Procedurile medicale folosesc radiațiile pentru diagnostic și tratament, beneficiile fiind de obicei mult mai mari decât riscurile minore.

Radiațiile neionizante, cum sunt cele provenite de la telefoanele mobile, Wi-Fi, cuptoarele cu microunde sau cablurile electrice, nu au suficientă energie pentru a deteriora ADN-ul și, în prezent, nu sunt recunoscute ca factori cauzatori de cancer. Totuși, pentru reducerea expunerii, se recomandă folosirea sistemelor hands-free pentru telefoane și limitarea apelurilor lungi.