A copilărit în urbea de pe Bega până la 13 ani, are o casă părintească aici, care i-a fost luată şi pentru proprietatea căreia încă se luptă. De 40 de ani trăieşte în Statele Unite şi încearcă să recreeze acolo o Românie a lui. În 19 decembrie i-a fost decernat titlul de cetăţean de onoare al Timişoarei, iar în cadrul proiectului „După 25 de ani” a avut loc proiecţia „Recviem pentru Dominic”, un film de Robert Dornhelm.
Regizorul timișorean a fost nominalizat în mai multe rânduri la premiul Oscar pentru filmele sale documentare. Filmul „Recviem pentru Dominic” nominalizat la Globul de Aur, la categoria „Cel mai bun film străin”, a fost realizat în decembrie 1989 în timpul Revoluţiei din Timişoara şi este inspirat de o întâmplare reală cu caracter autobiografic. Proiecţia a avut loc la Filarmonica Banatul.
„Am trăit 40 de ani în America, unde mi-am făcut o viaţă nouă şi mă simt altfel, aşa, încet – încet mă recunosc şi îmi dau seama de lucruri, de mirosuri, din perioada copilăriei, cărora le duceam lipsa”, spune Robert Dornhelm.
A primit multe premii şi a avut critici şi bune şi… mai puţin bune.
„Un jurnalist a scris că mi-aş vinde mama pentru un efect cinematografic. Istoria lui Dominic este adevărată”, a povestit Dornhelm.
Dragostea pentru film s-a născut în Timişoara.
„Sunt sigur că aici, în Timişoara, s-a născut ideea de a deveni un cineast, dragostea pentru film. Aici, la Capitol, am văzut primul film din viaţa mea. Mama mea lucra la spital, unde am învăţat să developez filme, la razele X. Ideea de film s-a născut aici, unde am avut o copilărie foarte frumoasă, plină de imagini, multe culori şi multe lucruri care în America sunt sterile”, spune Dornhelm.
Îşi aminteşte de Timişoara ca un oraş plin de toleranţă. Un oraş unde fiecare are un loc.
„Când am fost în Austria, antisemitismul era mai mare decât aici. În Timişoara, în casa noastră erau ruşi, sârbi, unguri. La şcoala germană am învăţat franceză. Ca şi copil am vorbit cinci limbi”, își amintește Dornhelm.
Nu vrea să se întoarcă în Timişoara, nici măcar pentru a muri, atunci… când va fi să fie… La întrebarea: „V-aţi gândit să vă întoarceţi în Timişoara?” răspunde hotărât – Nu.
„Pot spune cu mare convingere: Nu. Din când în când m-am gândit să-mi iau o casă mică în Banat – să prind peşte, să fac mâncare tradiţională. Eu visez la mâncarea din copilărie, la mirosurile din copilărie, nu pot şterge aceste lucruri din memorie… Eu încerc să refac în California acest mediu: cresc legume, vinete, castraveţi, gătesc mămăligă cu brânză. Chiar şi copacii îi fac cu var, până la jumătate, tulpina lor, cum se fac în Banat. Acum 20-30 de ani am crezut că o să mă întorc aici, în Timişoara. Cineva spunea că atunci când îmbătrâneşti te întorci să mori unde te-ai născut. Nu vreau să mor în America, dar nu cred că am înclinaţia de a mă întoarce aici ca să mor. Sunt necăjit despre istoria casei – cea mai frumoasă casă din Timişoara – Palace. A fost luată de comunişti şi vândută de capitaliştii-comunişti – s-a furat de două ori. Noi avem toate hârtiile, într-adevăr e casa noastră, dar s-au vândut apartamentele”, spune Dornhelm, cu amărăciune…
Articole pe aceeași temă:
Citiți principiile noastre de moderare aici!