Distincțiile vor fi acordate oficial în data de 3 august, în cadrul Galei Festive a Zilei Timișoarei, ce va avea loc la Filarmonica Banatul, începând cu ora 18.
„Anul acesta, avem onoarea de a recunoaște meritele unor personalități excepționale: doi dintre autorii Proclamației de la Timișoara, un academician care a dus știința timișoreană pe trei continente, o soră franciscană care a redefinit îngrijirea ca act de iubire și credință, și un sportiv emblematic care a scris istorie pentru Timișoara. Este un gest firesc ca orașul să le mulțumească public pentru ceea ce au oferit comunității”, a transmis primarul Dominic Fritz.
Cinci povești care definesc spiritul orașului
Prof. dr. Ion Gheorghe Boldea este recunoscut pentru contribuțiile sale remarcabile în domeniul academic, științific și al inovării tehnologice. Profesor emerit al Universității Politehnica Timișoara și membru titular al Academiei Române, este autorul a peste 20 de cărți și 150 de lucrări prezentate la conferințe internaționale IEEE (Institute of Electrical and Electronics Engineers). A marcat istoria ingineriei electrice cu invenții de impact global, precum și prin contribuții fundamentale în domeniul mașinilor electrice. Prin activitatea sa, desfășurată în institute și universități din SUA, Europa și Asia, a purtat numele Timișoarei în cele mai avansate medii academice și tehnologice ale lumii.
Florian Răzvan-Mihalcea și Viorel Marineasa sunt două figuri emblematice ale vieții civice și culturale timișorene, cu contribuții fondatoare la identitatea democratică a României de după 1989. Fac parte din autorii Proclamației de la Timișoara, în care au exprimat aspirațiile unei comunități eliberate, dând voce curajului, lucidității și dorinței de reformă profundă. Au fost nu doar martori, ci și actori activi ai transformărilor societale care au urmat Revoluției. Activitatea lor editorială, universitară și culturală a hrănit spiritul critic al Timișoarei și a inspirat generații întregi.
Sora Savia (Liubica Lukacova) este o prezență tăcută, dar esențială în viața Timișoarei. Membră a Ordinului Franciscan, și-a dedicat întreaga viață slujirii celor aflați în suferință, devenind sufletul primului centru de îngrijiri paliative din oraș, Hospice – Casa Milostivirii Divine. Cu o compasiune profundă și o etică a demnității umane, a fost sprijin spiritual pentru pacienți și familii în cele mai grele momente, oferind alinare acolo unde medicina nu a mai putut. Sora Savia a fost și un lider: a format echipe, a organizat voluntari și a coordonat întreg centrul timp de 30 de ani.
Eugen Căpățînă reprezintă o legendă a rugby-ului timișorean, fiind unul dintre cei mai longevivi jucători ai clubului local SCM/RCM Timișoara Saracens, unde a activat neîntrerupt timp de aproape două decenii. Între 2009 și 2024, Eugen Căpățînă a contribuit la câștigarea a 13 trofee majore de către echipa timișoreană, inclusiv 6 titluri naționale. În sezonul 2023/2024, a ajutat echipa să obțină din nou titlul național. Odată cu retragerea sa din cariera de jucător, a rămas la echipă în calitate de preparator fizic.
Titlul de „Cetățean de Onoare” reprezintă cea mai înaltă distincție acordată de Consiliul Local și recunoaște meritele unor personalități care, prin realizările lor excepționale, au contribuit la promovarea și prestigiul municipiului Timișoara pe plan național și internațional.
Trimite articolul
XSpagar la spagar nu isi scoate ochii
Nu-l mai faceti inca o data pe Orza?
Toți șpăgarii si combinatorii. Comunistul ăla de Boldea ce cauta? Nu a auzit nimeni de el.
Sora Savia, un dar neprețuit pentru pentru toți cei care o cunoscut.
În urmă cu 10 ani, am pășit pentru prima dată ca și voluntar în locul unde viața e pe zile, iar liniștea suferinței e îmbrăcată în tandrețea rugăciunii, continui și azi…… . Era acolo, cu blândețea senină a unei mame pentru sufletele rănite, și cu o pace care nu se poate învăța din cărți, ci doar dintr-o viață trăită în iubire și jertfă. Acolo am înțeles că binele nu face zgomot, ci aduce lumină.
Pentru mine este mai mult decât o soră franciscană. Este alinare când sufletul plânge, este glas cald în nopțile grele ale durerii, este prezență discretă, dar neclintită, acolo unde viața atârnă de o rugăciune și de o mângâiere.
Felicitările mele nu sunt doar cuvinte, ci vin dintr-un colț profund al sufletului meu, unde a lăsat o amprentă pe care nici timpul, nici moartea, nici uitarea nu o pot șterge. Dumnezeu să o binecuvânteze și să o răsplătească pentru tot ce este și pentru tot ce dăruiește, zi de zi.