În urmă cu zece luni, primarul Timişoarei, Gheorghe Ciuhandu, lansa propunerea ca Timişoara să îşi depună candidatura pentru ca cel mai important oraş al Banatului să devină Capitală Culturală Europeană.

A venit aproape imediat şi replica Clujului, care şi-a anunţat candidatura proprie, în competiţie înscriindu-se apoi şi cel de-al treilea participant, Iaşiul.

Deşi până în 2020, an în care România va avea din nou dreptul de a obţine această calitate continentală pentru unul din oraşele sale, mai este aproape un deceniu, orizontul e mult scurtat de faptul că desemnarea oficială este programată de Parlamentul European în 2015. Totul trebuie făcut, aşadar, în următorii cinci ani, iar Timişoara pare să fi încremenit în proiect.

„Nu prea s-a mai vorbit de acest lucru şi asta mă îngrijorează. Suntem într-o competiţie foarte dură cu Clujul şi dacă nu ne mişcăm corespunzător, nu vom avea şanse de reuşită, având în vedere diferenţa de susţinere pe care o au Timişoara şi Clujul la nivel de conducere centrală”, a afirmat vineri Nicolae Robu, rectorul Universităţii Politehnica.

Cu aluzie directă la „pila” pe care ar avea-o oraşul ardelean în persoana fostului său primar şi actual premier al României, Emil Boc, rectorul Nicolae Robu consideră că autorităţile locale şi în general toţi actorii care ar putea juca un rol important în acest proiect ar trebui să strângă rândurile şi acţioneze concret pentru a asigura Timişoarei şansele de a deveni peste zece ani Capitală Culturală a Europei.

„S-a văzut câte beneficii a avut Sibiul, în 2007, de pe urma faptului că a fost desemnată. Nu mă refer numai la investiţiile enorme care s-au făcut, dar şi la ceea ce a urmat. Oraşul a fost intens mediatizat la nivel european, iar numărul turiştilor a crescut foarte mult”, a adăugat Robu.

Senatorul PNL consideră că Timişoara poate şi merită să beneficieze de toate aceste avantaje, o eventuală victorie a candidaturii din Banat obligând în plus autorităţile de la Bucureşti să sprijine dezvoltarea urbei.

În ultimii ani, Parlamentul European a aprobat candidaturile comune a două oraşe, în 2007 Sibiul împărţind statutul de capitală culturală cu Luxemburgul. Anul acesta trei oraşe îşi împart titlul (Istanbul, Essen şi Pecs), dar din 2011 se va reveni la varianta iniţială. Tot în 2020 vor putea să candideze şi oraşe din Serbia şi Irlanda, uzanţa Bruxelles-ului fiind să aleagă câte o localitate din vestul continentului şi din zona central-est europeană.

În stabilirea oraşelor care să fie capitale culturale europene nu se ia în considerare numai istoria culturală, evenimentele din domeniu programate, ci şi impactul pe care l-ar avea asupra oraşului şi locuitorilor săi obţinerea unui asemenea statut, precum şi posbilitatea ca acesta să ajute la dezvoltarea economico-socială a urbei.

Marius Horescu