La studiu au fost chestionați peste 10.000 de dascăli. Cele mai mari dificultăți întâmpinate de profesori sunt, după cum urmează: creșterea nivelului de stres, lipsa unei metode eficiente de a preda online, timpul insuficient pentru pregătirea lecțiilor, lipsa echipamentelor și mai apoi lipsa unor metode eficace de a evalua elevii.
„Pentru un profesor din ziua de azi, desfășurarea unei activități de calitate cu elevii se ancorează mai degrabă în pedagogie (60%), decât în tehnologie (36%). La începutul pandemiei, în opinia profesorilor, tehnologia ocupa un loc central al activității didactice (57%), depășind cu mult preocupările privind aspectele pedagogice (38%). Este un semnal că, între timp, perspectiva s-a modificat, în sensul că eficiența educației online, în opinia profesorilor, este adusă de felul cum curriculumul clasic este «tradus» și predat în varianta online, prin ce metode și strategii, cum este stimulată interactivitatea, cum pot fi menținute apropierea inter-subiectivă și suportul afectiv, prin ce forme și instrumente se realizează evaluarea sau se întărește motivația în învățare” a declarat Constantin Cucoș, profesor universitar la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.
Cât despre diferențele rural – urban, au existat probleme în ceea ce privește echipamentele, conexiunea la internet și suportul necesar utilizării platformelor și aplicațiilor. Din studiu reiese că managementul școlar este un factor important în situații excepționale. Mulți dintre profesori nu au așteptat recomandările inspectoratelor și nici soluții, așa că au găsit alte resurse online pentru a le preda elevilor.
„Majoritatea cadrelor didactice au căutat în această perioadă să găsească cele mai bune modalități de lucru și nu s-au mulțumit să urmeze doar deciziile «centrale». Este o perspectivă care este potențată și de un alt item, în care pentru mai mult de jumătate dintre cei chestionați motivația pentru cariera didactică a rămas constantă în această perioadă, pentru 30,5% a crescut și doar pentru 10 procente dintre cei întrebați în cercetare această motivație a scăzut. Aceștia au dat dovadă nu doar de creativitate și adaptabilitate, ci și de implicare în împingerea înainte unui proces care părea că ar putea să se blocheze. Așa cum bănuiam, corpul profesoral rămâne coloana vertebrală a oricărei schimbări sociale”, spune Ovidiu Pânișoară, directorul Departamentului pentru Formarea Profesorilor de la Universitatea din București.
Trecerea de la pandemie înapoi la normalitate
Un profesor implicat în studiu spune că experiența școlii online a schimbat mentalități și cu siguranță modul de predare se va modifica.
„Dacă m-ar întreba cineva dacă după pandemie școala românească va reveni la ceea ce a fost înainte, aș răspunde: cred și sper că acest lucru nu se va întâmpla. Experiența didactică în spațiul on-line a produs schimbări la nivelul credințelor, atitudinii, competențelor și abilităților didactice care, cu siguranță, vor fi capitalizate”, spune Cătălin Glava, director al Departamentului de Pregătire a Personalului Didactic, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.
Studiul a fost realizat de cercetători ai universităților componente ale Consorțiului Universitaria (Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Universitatea „Babeș Bolyai” din Cluj- Napoca, Universitatea din București, Universitatea de Vest din Timișoara și Academia de Studii Economice din București) în perioada martie 2020 – februarie 2021. Au fost chestionați peste 10.000 de dascăli din mediul preuniversitar.
Trimite articolul
X
tibi says: studiu real: o gramada de mumii care se numesc profesori nu au treaba cu educatia si ar trebui sa zboare din sistem.
ionel says: Nu exista “inapoi la normalitate”. Formularea se traduce prin revenirea la predarea statuta si ineficienta, de care profesorii erau multumiti, deoarece nu ii tragea nimeni la raspundere. Ca si alti functionari, intra in sistem pe pile. Talentul sau harul de a invata ceva pe altii are prea putin de a face cu intrarea in invatamant. Odata ajunsi la catedra, prea putin le pasa daca elevii si studentii invata ceva si isi gasesc vocatia si dezvolta talentele. Vina o dau oricum pe parinti pentru tot ce nu merge bine cu elevii. Acelorasi parinti carora le pretind incontinuu fonduri. Care fonduri ajung sa finanteze, pe langa a nustiucata renovare si dotare scoli etc… campanii politice si averi personale. Pentru ca nu e de ajuns ca de la buget se trag bani pentru invatamant, care ajung irositi odata ce din scoala ies tineri fara cunostinte, fara abilitati practice, fara o structura care sa le foloseasca in viata. Lasa, ca ii asteapta o sumedenie de cursuri private, pe bani, unde se fac din nou ca ii invata, de data asta “la privat”, alti profesori. O serparie intretinuta de stat, ca de la stat se elibereaza atestate si certificate ca sa poata cineva invata pe altul legal orice. Merge foarte bine acest sistem, pentru unii, ii propulseaza de la gradinita la statutul de destepti si antreprenori mai ceva decat tuburile alea cu aer de la supermarket prin care se trimit cutiile cu bani. Pentru altii… li se lipeste de frunte ratarea inca din fasa, ca nu intereseaza pe nimeni daca au minte in cap sau talent la ceva. Mai ales copiii mai saracuti, pai cui ii pasa de ei? O societate mizerabila, care s-a asigurat ca va ramane asa la infinit, cu o “normalitate” in care nu ne pasa de ce e bun sau echitabil, ci fiecare isi vede de comfortul propriu si viseaza dinastii, in care daca esti oarecum cineva azi, sa poti lasa mostenire urmasilor acest statut, indiferent daca este meritat sau nu. Scoala online ar fi putut sa mai aeriseasca mizeria, sa mai trimita acasa dinozauri – dar nu, cum sa piarda ei din control, din gheara pusa pe prezent si viitor? Sunt atatea etaje de comisii si autoritati, toti din aceeasi stofa medievala, ca sunt siguri ca nimeni nu va trece de ei.