Programul începe la ora 9, cu expunerea statuii în spaţiul sfântului lăcaş, urmată de Rozarul de Bucurie. La ora 10 se celebrează Sf. Liturghie, iar la ora 11.30 are loc Rozarul de Lumină. Între orele 12-14, creştinii greco-catolici, dar nu numai, sunt îndemnaţi la venerarea în tacere a Statuii Sfintei Fecioare. Calea crucii, de la ora 14, e urmată, o oră mai târziu, de Rozarul Divinei Îndurări, iar la ora 15.30 o prezentare video cu apariţia Fecioarei la Fatima va precede o proiecţie despre un pelerinaj la Roma.
După Rozarul de Durere şi Rozarul de Mărire (ora 17), o nouă Sf. Liturghie începe la ora 18, iar la ora 19 este programată Adoraţia Sfintei Cruci.
Sf. Maslu are loc la ora 20, iar celebrările se încheie la ora 22.
În 13 mai 1917, fraţii Jacinta (7 ani) şi Francisco Marto (11 ani), împreună cu verisoara lor, Lucia dos Santos (10 ani), se aflau cu oile la păscut în apropiere de Fatima, Portugalia. O furtună s-a iscat din senin. Copiii, înspăimântându-se, au început să se roage rostind Rozarul – o invocaţie către Fecioara Maria. După ce al doilea fulger a brăzdat cerul, deasupra unui mic stejar a apărut o Doamnă învăluită în lumină. Lucia a descris-o atunci drept o făptură foarte stralucitoare, cam de 1,10 m înălţime, părând să aibă între 12 si 15 ani.
Apariţia i-a îndemnat pe copii să se roage şi să revină în acelaşi loc la data de 13 a fiecărei luni. Numărul curioşilor a crescut, iar în ziua de 13 octombrie 1917, când Doamna le-a făgăduit copiilor că va face o minune menită a-i convinge pe toţi să vadă şi să creadă, la locul apariţiilor s-au adunat 70.000 de oameni. Era o zi ploioasă şi urâtă, iar Doamna s-a arătat, ca de obicei, după un fulger puternic. Niciun alt om în afară de cei trei micuţi nu a văzut-o, dar ceea ce a urmat mai apoi a fost uimitor. Iată mărturisirea lui Jose Proenca de Almeida Garret, martor ocular la eveniment: „La un moment dat, ploaia încetează, norii sunt sfâşiați şi Soarele apare la zenit, asemănător unui disc de argint. Dintr-o dată, el începe să tremure, să danseze. Se învârte cu o viteză ameţitoare, ca o roată de foc, lansând în toate direcţiile jerbe de lumină. Timp de 4 minute, lumina devine, pe rând, galbenă, verde, roşie, albastră, violetă. Se opreşte brusc, apoi îşi reia, strălucind, dansul. Se opreşte iarăşi, pentru a treia oară, devenind şi mai luminos. Păstrându-şi prodigioasa rotire, Soarele se desprinde de pe firmament şi, roşu ca sângele, se precipita către Pământ, ameninţând să ne zdrobească sub greutatea uriaşei sale mase incandescente. Au fost clipe care au produs o impresie terifiantă. Apoi, Soarele şi-a reluat locul pe cer”. Totul a durat doar 10 minute.
Citiți principiile noastre de moderare aici!