Totul a început cu adoptarea Legii 90 din 2003, care a intrat în vigoare în data de 27 martie a acelui an, şi care prevedea că partidele politice pot cumpăra în fiecare unitate administrativ-teritorială un singur spaţiu, la valoarea de inventar.
„Partidele politice pot cumpăra în fiecare unitate administrativ-teritorială un singur spaţiu, destinat sediului acestora, la valoarea de inventar a acestuia. Spaţiul care urmează a fi astfel cumpărat trebuie să fi fost deţinut cu chirie cel puţin 3 luni anterior intrării în vigoare a prezentei legi de către partidul politic respectiv”, se arăta la articolul 2 din legea respectivă.
Evident, odată adoptată această lege, în toată România partidele politice ce activau legal la acea vreme şi care, până atunci, funcţionau în sedii închiriate de la primării s-au grăbit să pună mâna pe acele spaţii, deoarece valoarea de inventar era una incredibil de mică.
Interesant este că valoarea aceasta de inventar a permis unor partide să cumpere sedii cu 15 euro, iar altor partide să îşi achiziţioneze sediile cu preţuri de… 600 de ori mai mari.
Astfel, în luna septembrie a anului 2004, PNŢCD Timiş face o solicitare Primăriei Timişoara de a cumpăra sediul de 375 de metri pătraţi din Piaţa Libertăţii nr.2 la valoarea de inventar care era de aproximativ 1 milion de lei vechi plus TVA. Cum în 2004 cursul mediu anual, conform BNR, a fost de 40.000 de lei vechi pentru un euro, rezultă o valoare de aproximativ… 25 de euro (fără TVA) pentru sediul ultracentral al partidului.
„Art. 1 : Se aproba vânzarea către Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat a spaţiului în suprafaţă utilă de 374,95 mp., situat la parterul imobilului din Timişoara, P-ţa Libertăţii nr.2, înscris în C.F. nr. 83 Timişoara, nr. top.286, închiriat prin contractul de închiriere nr.1210/2001 pentru sediu de partid, la valoarea de inventar de 1.029.916 lei + T.V.A., actualizată la data vânzării”, se arată în hotărârea dată în 2004, deci înainte de introducerea leului nou.
Interesant este că în aceeaşi zi, 28 septembrie 2004, şi în aceeaşi şedinţă a Consiliului Local Timişoara aproba şi vânzarea sediului de pe strada Mărăşeşti nr. 9, ocupat de Partidul Democrat Timiş (actualul PDL Timiş), dar la o sumă de peste 600 de ori mai mare decât cea a sediului PNŢCD, deşi suprafaţa utilă a sediului PDL Timiş este mai mică cu 100 de metri pătraţi. Astfel, PD Timiş a reuşit să achiziţioneze sediul cu suma de peste 616 milioane de lei vechi (61.600 de lei noi), sau mai exact, cu aproximativ 14.000 de euro plus TVA.
„Art. 1 Se aprobă vânzarea către Partidul Democrat a spaţiului în suprafaţă utilă de 275,71 mp., situat la parterul şi subsolul imobilului din Timişoara, str. Mărăşeşti nr.9, înscris în C.F. nr.152 Timişoara, nr. top.409, închiriat prin contractul de închiriere nr.1302/2001 pentru sediu de partid, la valoarea de inventar de 616.377.746 lei + T.V.A., actualizată la data vânzării”, se arată în respectiva Hotărâre a Consiliului Local Timişoara.
Potrivit unor surse din cadrul PDL Timiş, diferenţa de preţ între cele două sedii, ale PDL şi PNŢCD, a fost explicată prin faptul că democraţii ocupau un spaţiu dintr-un imobil construit în anii ‘80, în timp ce ţărăniştii doreau un spaţiu într-un imobil istoric, ce necesita… renovări.
PD, de altfel, deţine şi ”recordul” pentru banii plătiţi de sediu. De legea dată de Guvernarea Năstase au mai profitat PRM Timiş, care şi-a achiziţionat sediul de 115 mp de pe strada Eugeniu de Savoya nr. 18 cu exact 5,4 euro (plus TVA), dar şi Partidul Pensionarilor, care, tot în 2005, a cumpărat sediul închiriat de la Primăria Timişoara, situat pe strada Preyer nr.2 şi care are o suprafaţă utilă de 55 de metri pătraţi, cu… 1,4 euro (plus TVA). Vânzarea celor două sedii, unul în Piaţa Unirii şi unui în zona Iosefin a fost aprobată de Consiliul Local Timişoara prin hotărârile 91 şi, respectiv 308 din 2005.
Ultimii care şi-au achiziţionat sediul, aşa cum vă prezentam vineri, au fost cei de la PNL Timiş, care în 2006 au plătit 15 euro pentru sediul din Piaţa Unirii, în suprafaţă de 408 metri pătraţi.
Revolta celor de la PSD Timiş, care nu au reuşit să îşi cumpere sediul de pe splaiul Tudor Vladimirescu, în suprafaţă utilă de 950 de metri pătraţi cu suma de 100.000 de euro, poate fi astfel mai lesne înţeleasă. De altfel, PSD Timiş a fost şi singurul perdant din această incredibilă afacere. Şi asta pentru că sediul pe care îl ocupa atunci filiala social-democrată, situat pe bulevardul C.D. Loga nr. 40 nu a putut fi vândut de municipalitate, deoarece pe rolul instanţelor se afla un proces de revendicare. Ulterior, Primăria Timişoara a şi pierdut acel proces, iar sediul PSD Timiş de pe Loga a ajuns în proprietatea celebrului clan Cârpaci.
După ce a fost nevoit să părăsească acel sediu, PSD Timiş s-a mutat în chirie privată, în Complexul Studenţesc. La începutul administraţiei Robu, social-democraţii au dorit să îşi construiască propriul sediu, pe bulevardul Republicii, iar Consiliul Local Timişoara, aflat atunci sub controlul absolut al USL, a şi aprobat acordarea unui spaţiu lângă Pasajul Jiul pentru acest scop. Însă, pesediştii s-au răzgândit şi au decis să accepte un imobil ce aparţinuse Administraţiei Domeniului Public, situat pe splaiul Tudor Vladimirescu nr. 26, în închiriere pentru cinci ani. Deşi, cel puţin în acte, în acel imobil au fost investiţi mulţi bani pentru renovare, social-democraţii susţin că au fost obligaţi să mai facă investiţii de circa 300.000 de euro pentru a aduce acel imobil în starea actuală.
Articole pe aceeași temă:
Sediul ultracentral al PNL Timis, cumparat cu… 15 euro. Nici primarului Robu nu ii vine sa creada
Citiți principiile noastre de moderare aici!