Pe 11 martie 1990, are loc Marea Adunare Populară din Piaţa Victoriei (Operei), cu prilejul căreia a fost lansată Proclamaţia de la Timişoara. A fost citită din balconul Operei de George Şerban şi a fost primită cu entuziasm de peste 15.000 de timişoreni prezenţi în Piaţă.

„Inițiatorul Proclamației de la Timișoara a fost scriitorul George Șerban. Pasionat de istorie, a înțeles încă din decembrie 1989 că obiectivele anticomuniste ale Revoluției Române trebuie sintetizate într-un document scris. După câteva luni, oamenii fostului regim sunt încă în funcții cheie. Cei care își doreau o democrație occidentală simt nevoia să acționeze”, explică specialiștii de la Muzeul Național al Banatului.

În februarie 1990, textul lui George Șerban a fost supus la vot și adoptat de conducerea Societății Timișoara.

„Primul punct al Proclamaţiei de la Timişoara afirmă că Revoluţia Română a fost profund anticomunistă. Următoarele trei avertizează asupra pericolului ca unele categorii sociale să fie instigate împotriva altora. La punctul 5 se cer alegeri libere. Punctele 6 şi 7 sunt o pledoarie contra manipulării prin publicarea de urgenţă în tiraje de masă a unei istorii a comunismului. Se vorbeşte despre înţelegerea rolului pe care mai-marii FSN l-au avut în prelungirea regimului Ceauşescu. Urmează punctul 8, care cere eliminarea comuniştilor marcanţi şi a ofiţerilor de Securitate din cursa electorală. Ultimele puncte se referă la liberalizarea economiei, la descentralizarea administrativă şi la reluarea legăturilor cu exilul românesc”, mai spun cei de la muzeu.

Fiecare punct pornește de la una din lozincile scandate pe străzile Timișoarei în zilele Revoluției. În aprilie, ca să se opună manipulărilor, liderii mișcării de la Timișoara au mers în marile orașe ca să explice Proclamația.

„Simbolic, au făcut pe jos drumul până la Bucureşti. Televiziunea de stat şi-a menţinut politica pro-FSN, dar delegaţia de la Timişoara a fost primită cu braţele deschise de partidele istorice, organizaţiile civice şi de protestatarii anticomunişti din Capitală.

Poate că multe paragrafe din Proclamaţie par astăzi naive. Altele, deplasate sau redundante. Dar în întregul său – care gravitează în jurul celebrului Punct 8 – ea a fost un strigăt disperat de revoltă împotriva noii puteri şi a tentativelor acesteia de a perpetua un sistem criminal. «Proclamaţia de la Timişoara» a fost, mai presus de orice, un puternic manifest anticomunist legitimat tragic de sângele vărsat în Timişoara şi apoi în toată ţara în decembrie 1989”, transmit cei de la MNaB.

Documentul original se află în patrimoniul Muzeului Național al Banatului.