Vineri, 17 ianuarie, de la ora 18.00, librăria independentă La Două Bufnițe invită timișorenii la primul eveniment literar din acest an. Cele două bufnițe deschid librăria pentru o dublă lansare de carte, urmată de o sesiune de autografe cu scriitorii Cosmin Perța și Sorin Delaskela, care vor citi din cele mai recente romane apărute în anul 2019, Arșița, respectiv Destrămare. Adriana Babeți și Robert Șerban sunt invitați alături de cei doi autori să vorbească despre cărți.

Cosmin Perța, născut în 1982, este un eseist, poet și prozator român, iar în 2012 a obținut premiul Cel mai bun romancier tânăr din România. Fragmente din opera sa au fost traduse în 11 limbi. Sorin Delaskela este licențiat în filosofie şi sociologie. În 2007 a publicat romanul Abisex (Editura Brumar), urmat de volumul de proze Noaptea pisicilor lungi.

Despre romanului lui Cosmin Perța, Arșița, apărut în 2019, Adina Diniţoiu a declarat: „Romanul Arşiţa de Cosmin Perţa încheie în forţă o trilogie începută cu Teofil şi Câinele de lemn (2012) şi continuată în 2015 cu În urmă nu mai e nimic, afirmând un prozator (venit dinspre poezie) cu un univers aparte, un mix de realism cotidian şi fantastic în descendenţa prozei central-europene şi ruseşti (Gogol, Cehov, Harms, dar şi Bulgakov), traversat de satira socială şi culminând, în romanul În urmă nu mai e nimic, cu experienţa mistic-religioasă. Teofil, călugărul, este, de altfel, personajul comun celor trei volume ale acestei trilogii poetice şi vizionare, care impresionează prin imaginarul extrem de puternic pe care îl pune în scenă. Arşiţa păstrează atmosfera de proză rusească, mistică şi psihologică, dar pe fundalul unei violente distopii, reprezentând, aşadar, voletul final, şi cel mai puternic, al trilogiei romaneşti. O trilogie care impune, fără îndoială, unul dintre prozatorii de prim-plan ai tinerei generaţii din literatura noastră contemporană.”

Dan-Liviu Boeriu spune despre Destrămare, de Sorin Delaskela: „Ce face, de fapt, Sorin Delaskela? Descrie, cu o asumată tehnică a comprimării, arheologia unor stări sufletești marginale, aflate într-o perfectă concordanță cu mediul social în care se nasc. Nu pot să spun că e un roman al periferiei, pentru că ar însemna să-i atribui valențe total străine de sunetul de ansamblu al cărții. Dar pot să spun că, deși citadin în aparență, romanul lui Delaskela cuprinde, în mic, o întreagă paletă de umori, nemulțumiri, frustrări și neîmpliniri specifice unui individ care și-a pus în geanta de pe umăr toate întrebările referitoare la lumea în care se târăște și care caută, cu o febrilă nepăsare, răspunsuri.”