După „Badnjak”, credincioşii sârbi asistă la slujba vecerniei, iar la plecare primesc legături din crenguţe de stejar cu paie, pe care le duc acasă, rămurelele semnificând puterea şi tăria cu care va fi întâmpinat Noul An, iar paiele simbolizând locul unde s-a născut Iisus.

Moldovenii, ardelenii sau minorităţile de ruşi lipoveni, bulgari, ucraineni sau sârbi sărbătoresc Crăciunul pe rit vechi.

Potrivit vechiului Calendar Iulian, sărbătoarea Naşterii Domnului Iisus Hristos, stabilită pe 7 ianuarie, este prefaţată de seara de Ajun, când copiii şi tinerii îmbrăcaţi în costume tradiţionale, având colaci legaţi cu ştergare înflorate, colindă pe la casele rudelor şi prietenilor, în cete, pentru a aduce vestea cea bună a Naşterii Pruncului Sfânt.

Conform Calendarului Iulian, Anul Nou va fi în noaptea dintre 13 și 14 ianuarie, iar Boboteaza în 19 ianuarie. În creştinism există două calendare: Calendarul Iulian şi Calendarul Gregorian. Cel de-al doilea reprezintă varianta îndreptată a primului. În 1582 s-a făcut această îndreptare, atunci când s-a constatat că vechiul calendar avea o întârziere de zece zile.

Bisericile apusene au adoptat calendarul nou imediat. În Răsărit, trecerea la calendarul îndreptat sau la stilul nou s-a întâmplat mult mai târziu. Biserica Ortodoxă Română a făcut-o în 1924, când diferenţa ajunsese la 13 zile. Alte biserici ortodoxe au rămas, însă, pe stilul vechi. Este cazul bisericilor rusești, sârbești, ucrainene, a Patriarhiei Ierusalimului şi al monahilor de la Muntele Athos. Toate aceste biserici sărbătoresc Naşterea Domnului cu o întârziere de 13 zile faţă de stilul nou.