Studiul a fost realizat în perioada septembrie-octombrie 2026, în cadrul proiectului „Sună-i zilnic! Conexiune dincolo de granițe”, finanțat de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni. La cercetare au participat 1.005 părinți care muncesc în Italia, Spania, Marea Britanie, Germania, Franța, Irlanda, Austria și Belgia și care au copii cu vârste între 0 și 17 ani rămași în România.

Potrivit rezultatelor, 35,7% dintre părinții chestionați spun că relația cu propriii copii a devenit mai distantă după plecarea la muncă în străinătate. În plus, 31,2% comunică cu aceștia mai rar decât în fiecare zi.

Întrebați ce cred că le lipsește cel mai mult copiilor în relația cu ei, 40,5% dintre părinți au indicat timpul petrecut împreună, iar 31,3% dragostea și afecțiunea manifestate direct. Alți 14% consideră că celor mici le lipsește participarea părinților la momentele importante din viața lor, iar 6% au menționat sprijinul în problemele cotidiene. Doar 2% cred că absența lor nu produce nicio lipsă în relația cu copilul.

Unul dintre părinții participanți la studiu a descris astfel dorul de copil: „Eu. Îl iubesc mult și de abia aștept să mă întorc la el. Este greu aici, dar ne descurcăm cum se poate”. Acesta a adăugat că îi lipsește copilului „umărul pe care poate să plângă când se întoarce de la școală”.

Mai puțin de patru din zece părinți, respectiv 39%, consideră că îi pot oferi copilului sprijin emoțional chiar dacă se află la distanță. Alți 21% spun că nu reușesc să facă acest lucru, în timp ce 40% au o poziție neutră. De asemenea, 15% dintre respondenți consideră că propriul copil nu apelează la ei atunci când are nevoie de sprijin.

Peste jumătate dintre părinți nu țin legătura direct cu școala copiilor

Distanța se resimte și în implicarea părinților în educația și viața de zi cu zi a copiilor. Mai mult de jumătate dintre respondenți, respectiv 54,2%, spun că nu sunt în contact direct cu școala sau grădinița celor mici.

În ceea ce privește deciziile importante, 15% declară că se implică puțin sau deloc în cele referitoare la educație și școală, iar 17% în deciziile privind sănătatea copilului. Totodată, 23% au o implicare redusă în alegerea activităților extrașcolare, iar 22% în discuțiile despre prieteni și relațiile copiilor cu ceilalți.

Principalele obstacole care îi împiedică pe părinți să fie mai prezenți sunt distanța fizică, menționată de 79,3% dintre respondenți, programul de muncă, indicat de 55,8%, și costurile deplasărilor în România, menționate de 48,6%.

Aproape jumătate dintre părinții chestionați, respectiv 48,8%, spun că nu au persoane sau grupuri la care să poată apela pentru ajutor în țara în care lucrează. Dintre cei care au o rețea de sprijin, 73,4% se bazează pe prieteni români, 49,5% pe familie și rude, iar 39,6% pe prieteni sau colegi din țara de rezidență.

41,7% dintre părinți vor să se întoarcă definitiv în România

Cercetarea arată că 41,7% dintre părinții români plecați la muncă în străinătate intenționează să revină definitiv în țară în următorii ani. Alți 27,6% nu au în plan întoarcerea, în timp ce 30,8% nu au luat încă o decizie.

Principalul motiv care i-ar determina să revină este dorința de a fi alături de copil și familie, menționată de 85,4% dintre cei care intenționează să se întoarcă. Un loc de muncă suficient de bine plătit în România ar conta pentru 72,1% dintre aceștia.

Printre celelalte motive se numără îmbunătățirea serviciilor de sănătate (30,1%), a serviciilor de educație (29,8%) și a serviciilor publice (23,6%). De asemenea, 19,8% invocă înrăutățirea situației din țara în care locuiesc, iar 17,2% spun că încrederea în autoritățile din România ar putea influența decizia.

În schimb, dintre părinții care nu intenționează să revină definitiv în România, 35,4% au în plan să își ia copiii alături de ei în țara în care muncesc, în următorii doi ani.

Migrația pentru muncă este, în multe cazuri, de lungă durată. Potrivit studiului, 55% dintre părinți se află în actuala perioadă de muncă în străinătate de cel puțin trei ani, iar un sfert sunt plecați de peste cinci ani. Doar 11% au plecat de cel mult șase luni.

„Fenomenul copiilor rămași în țară, în urma plecării părinților la muncă în străinătate, este unul cu multiple fațete, deosebit de complexe, de la consecințele sociale și psiho-emoționale asupra copiilor până la suferințele părinților care sunt nevoiți să stea departe de copii. Este crucial ca programul dedicat acestor copii să fie unul integrat și să includă mereu părintele, unul dintre elementele esențiale fiind acela de a prezerva relația părinte-copil și de a încuraja comunicarea, în pofida distanței fizice”, a declarat Gabriela Alexandrescu, președintele executiv al Organizației Salvați Copiii România.

Servicii de consiliere pentru părinții din Diaspora

În cadrul proiectului „Sună-i zilnic! Conexiune dincolo de granițe”, derulat în perioada iulie-octombrie 2026, Salvați Copiii a organizat campanii de informare și a oferit servicii de consiliere psiho-emoțională și juridică pentru părinții români care lucrează în alte state.

Organizația oferă servicii de consiliere psihologică și juridică prin intermediul liniei telefonice 021.224.24.52 și al platformei www.copiisinguriacasa.ro.

Potrivit Salvați Copiii, din 2010 și până în prezent, peste 18.000 de copii și 12.000 de adulți, părinți sau persoane în grija cărora au rămas cei mici, au beneficiat de servicii directe de sprijin.