Studiul „Unitățile de învățământ din Timișoara – Distribuția teritorială a elevilor și a școlilor în Zona Metropolitană Timișoara” a fost realizat de Centrul Interdisciplinar pentru Știința Datelor ai Facultății de Sociologie și Asistență Socială de la Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca, dar echipa acestuia a primit ajutor și din partea Universității de Vest din Timișoara.

„În momentul în care am ajuns în primărie m-a mirat faptul că există foarte puține decizii bazate pe date, pe informații certe, pe analize sociale, modele clare, matematice, care să ne poată îndruma deciziile. Ca viceprimar responsabil de școli, în primele săptămâni am fost acaparat de tot felul de adrese. Directorii își aduceau aminte de toate problemele din trecut. Foarte rapid descoperi că este nevoie de săli, containere, terenuri de sport. În realitate, nu ai foarte multe date. Datele disponibile sunt câte săli are fiecare școală și, eventual, starea lor. (…) La început consideram că problema este una falsă. Acum avem informații certe că mă înșelam”, a declarat la începutul evenimentului, viceprimarul Ruben Lațcău.

Studiul comandat de primărie a fost realizat de Norbert Petrovici, Vlad Bejinariu, Cristian Pop, Diana Marțiș și Vlad Alexe, de la centrul clujean, și Bogdan Nadolu, de la Facultatea de Sociologie și Psihologie a Universității de Vest din Timișoara. Aceștia s-au folosit, în general, de date publice, dar au fost cerute și unele suplimentare de la alte instituții, precum Inspectoratul Școlar Județean Timiș, Inspectoratul Teritorial de Muncă Timiș și Primăria Municipiului Timișoara, sau mari angajatori din municipiu.

În mare, datele arată că la nivelul Zonei Metropolitane Timișoara se nasc în jur de 4.200 de copii pe an, ceea ce ar însemna aproximativ 175 de clase. Dintre aceștia, aproximativ 2.400 au domiciliu în Timișoara și 1.800 în comunele periurbane. La clasa pregătitoare, tot în medie, se înscriu 4.000 de copii anual. La nivelul Zonei Metropolitane Timișoara (ZMT), trendul este crescător, spre deosebire de restul județului.

Per total, la nivelul anului 2022, în zona metropolitană, erau 62.000 de elevi. Vorbim de toate nivelurile de învățământ preuniversitar: ante-preșcolar, preșcolar și școlar. Dintre aceștia, 14% fac naveta pentru a ajunge la școală. În comunele de lângă Timișoara, se ajunge și ca 50% dintre elevi să meargă la școală în municipiu.

Probleme relevate

Studiul a relevat și câteva probleme deja cunoscute: distribuția inechitabilă a unităților de învățământ și sălile inadecvate. O distribuție inegală se observă la toate ciclurile de învățământ. Creșele se găsesc numai în Timișoara. Grădinițe, școlile primare și cele gimnaziale sunt distribuite oarecum echitabil în toate localitățile. Licee, în general, avem numai în Timișoara.

În ceea ce privește spațiile de clasă, potrivit normativelor, o sală de clasă ar trebui să aibă 132 m². În realitate, la nivelul ZMT, o clasă are, în medie, doar 51. Cauzele ar fi trei: multe dintre unitățile de învățământ funcționează în clădiri istorice, construite înainte de 1920, pentru multe săli și clădiri au fost schimbate destinațiile construcțiilor, dar și lipsa unui program public de edificare a unităților de învățământ noi.

Soluții găsite

Pentru a veni cu posibile soluții, realizatorii studiului au folosit mai multe metode. Concluzia ar fi că Timișoara are nevoie de șapte școli pentru a face față numărului de elevi, dar că problema ar putea fi rezolvată și cu două. În zona metropolitană, în schimb, ar mai fi nevoie de patru.

Metoda aglomerării a arătat că ar exista, în Timișoara, cinci școli care, cel puțin teoretic, au mai multe clase decât necesar. Metoda demografică, pe de altă parte, sugerează că există școli tehnice care ar putea avea și clase la nivelul primar și gimnazial. Astfel, și de aici rezultă că în Timișoara ar mai fi nevoie de două noi școli generale.

La finalul prezentării de joi au fost și discuții între șase invitați: Norbert Petrovici, unul dintre autorii studiului, viceprimarul Timișoarei Ruben Lațcău, inspectorul școlar general Aura Danielescu, arhitectul-șef Gabriel Almăjan și specialiștii Radu Szekely și Simona Crisbășanu. Din discuțiile acestora, dar și din întrebările din public, a reieșit că studiul în sine poate fi ușor afectat de datele neactualizate folosite. Specialiștii, însă, au spus că vor ține cont de sugestiile primite atât la dezbatere, cât și după, și eventual vor corecta datele.