Revoluţionarii consideră că o astfel de lege este necesară din cauza „valului contestatar şi de denigrare” declanşat împotriva lor în ultima perioadă.
„Considerăm că este inadmisibil ca asupra Timişoarei şi revoluţionarilor săi autentici să împieteze actuala situaţie de incertitudine şi confuzie creată şi întreţinută de anumite cercuri şi grupuri de interese, motiv pentru care, ţinând cont de importanţa rolului avut de Timişoara şi revoluţionarii săi, rezistând în condiţii de izolare şi tensiune, pentru onoarea celor care au luptat în acele zile în oraşul Timişoara, animaţi de un crez democratic şi schimbare (…) se impune respect şi recunoştinţă printr-o reglementare specială care să-i vizeze strict numai pe revoluţionarii timişoreni”, se arată în preambulul Legii Timişoara 1989.
Revoluţionarii nu au dorit să specifice cu exactitate cum doresc ca prin această lege să obţină respectul cuvenit.
„Este foarte importantă această lege pentru că se face o distincţie şi se pune la loc un adevăr istoric. Se crează premisele unui adevăr care nu este spus. Să nu uităm că Timişoara a stat singură timp de şase zile, în care am fost izolaţi faţă de restul ţării. Iar actuala clasă politică nu doreşte, nu poate să recunoască acest lucru”, a declarat Maria Trăistaru, de la Asociaţia „16 decembrie 1989”.
Revoluţionarii timişoreni contestă şi decizia Guvernului de a acorda indemnizaţii doar rudelor martirilor, răniţilor şi celor arestaţi în timpul Revoluţiei din 1989, susţinând că şi în rândul acestora pot exista impostori.
Luptătorii în Revoluţia din 1989 au precizat că vor reveni în perioada următoare cu un text complet al acestei legi.
Citiți principiile noastre de moderare aici!