Inițiatorii proiectului consideră că „acordarea acestei înalte distincții ar fi o binevenită recunoaștere și o sărbătoare pentru întreaga comunitate culturală timișoreană. Nu este ușor a cuprinde într-un cadru restrâns o personalitate precum cea a lui Andrei Ujică, dar acest complex artist de anvergură europeană devine motiv întemeiat de mândrie pentru timișorenii în mijlocul cărora s-a format, și al căror cetățean de onoare este îndreptățit să devină”.

Recomandarea este semnată de 30 de oameni de cultură și personalități din Timișoara: Florin Iepan, Răzvan Munteanu, Mihaela Tilinca, Ovidiu Mihăiță, Mircea Mihăeș, Vasile Popovici, Christine Cizmaș, Alexandru Condrache, Marcel Tolcea, Camil Mihăescu, Robert Șerban, Călin Meda, Levente Kozma, Dana Sarmeș, Mihai Gafencu, Diana Marincu, Sorina Jecza, Gheorghe Șfaițer, Brândușa Armanca, Lucian Ionică, Smaranda Vultur, Marius Giura, Ștefan Iordănescu, Cristina Docea, Mona Nicoară, Alexandra Palconi, Ionuț Mareș, Lucian Mircu, Adriana Babeți și Rafael Vasilcin.

Andrei Ujică s-a născut la Timișoara în 13 noiembrie 1951. A studiat literatura la Universitatea din Timișoara, apoi la București, în paralel fiind angajat la Muzeul Banatului și Biblioteca Mitropoliei Banatului din Timișoara.

Începând din 1968 publică versuri, eseuri și proză, unele din primele texte apărându-i în revista „Orizont”, care l-a avut ca redactor-șef pe Sorin Titel. Povestirea „Isabela, prietena fluturilor” a fost unul dintre motivele pentru care Monica Lovinescu și Virgil Ierunca au încurajat de la Paris insula de nonconformism estetic și politic pe care Andrei Ujică a propus-o în literatură.

Dramatizează cu succes „Ultima licornă” pentru Teatrul de păpuși din Timișoara. Frecventează Cercul literar de la Jimbolia.

În anii ’70 colaborează cu Șerban Foarță la compunerea versurilor pentru formația Phoenix, „Cantafabule” și „Mugur de fluier”, fiind cele mai cunoscute albume cu versuri semnate și de Andrei Ujică.

Traduce din germană în română texte capitale ale Aktionsgruppe Banat. Începând cu 1981, după ce obține o bursă la Heidelberg, se hotărăște să rămână în Germania, unde predă literatura, filmul și teoria mass-media, întâi la Mannheim, ca asistent la catedra de romanistică.

Imediat după Revoluția din ’89, scrie „Television/Revolution. Das Ultimatum des Bildes”. În 1992 are loc premiera filmului „Videogramele unei revoluții” realizat în colaborare cu Harun Farocki, creație de referință în ceea ce privește relațiile dintre media și puterea politică în Europa sfârșitului de eră comunistă.

Al doilea film „Out of the Present” este realizat în 1995 și este comparat adesea cu pelicule importante precum „Solaris” și „A Space Odyssey”, fiind unul dintre cele mai cunoscute filme europene non-ficționale ale anilor ’90. În anul 2000 apare „2 Pasolini”.

Din 2001 predă la Universitatea Națională din Karlsuhe. În 2002 devine director al Centrului pentru Arte și Tehnologie Media ZKM din Karlsuhe. Filmul „Unknown Quantity” a avut premiera în 2005 și este unul dintre cele mai interesante experimente multi-media, prin punerea în scenă a unor conversații cu ajutorul unei proiecții în buclă.

„Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu” este documentarul ce a avut premiera în 2010 și care a încheiat trilogia dedicată sfârșitului comunismului în România. Colaborează și în prezent la reviste prestigioase.

„Conferirea titlului de Cetățean de onoare al Municipiului Timișoara domnului Andrei Ujică, în vârstă de 72 de ani, ar fi un semnal recunoașterii meritelor sale deosebite aduse nu doar mediului artistic și cultural-educativ dar și o formă de a sărbători întreaga sa activitate”, au transmis autorii demersului.