Patrimoniu natural și cultural

Barajele, canalele și centralele din Caraș-Severin se află într-un cadru natural deosebit, pe teritoriul localităților Reșița, Văliug, Brebu Nou si Teregova dominat de muntele Semenic și sunt parte a patrimoniului regiunii. O parte însemnată a suprafeței amenajării este inclusă în Parcul Național Semenic – Cheile Carașului și în situri protejate Natura 2000 (ROSPA 0086 și ROSCI 0226).

Din punct de vedere istoric, zona a fost amenajată de austrieci în secolele XVIII–XIX, iar rezultatul acelor lucrări se vede și azi; pe Lista Monumentelor Istorice figurează clădirile centralelor hidro de la Grebla și Breazova 1, împreună cu rețeaua de tunele, canale, apeducte, poduri și castelul de apă aferent sistemului de captare. Construcțiile vechi de peste un secol sunt atent conservate, ansamblul hidroelectric Grebla (1903) și barajul Văliug (1909) fiind clasificate ca monumente istorice.

Hidrocentrale cu tradiție

Sistemul Hidroenergetic din Caraș-Severin este alcătuit din cinci microhidrocentrale, însumând o putere totală de 22 MW. Prima pe listă este CHE Grebla, situată în cartierul Lend din Reșița. Clădirea sa de patrimoniu, ridicată în 1903, a fost pusă în funcțiune în 1904 împreună cu sistemul de aducțiune (bazin de încărcare, conducte forțate și canal de fugă), inițial pentru exploatările miniere locale și Uzinele Reșița. Grebla este una dintre cele mai vechi hidrocentrale din țară și prima destinată consumului civil, iar aici se află dispeceratul central care coordonează întregul sistem. În 2024, pe suprafața lacului s-a inaugurat și un parc fotovoltaic plutitor unic în țară, cu 1.820 de panouri de 550 W fiecare (capacitate totală de aproximativ 1 MW), care acoperă parțial consumul de energie propriu al amenajării.

În aval de barajul Gozna și de satul Văliug se află CHE Breazova 1, operațională din 1916 într-un edificiu ce datează de la începutul anilor 1900. Inițial proiectată pentru minerit și apoi pentru alimentare locală, Breazova 1 funcționează neîntrerupt de peste un secol .

Tot în aval, în 2024 a intrat în funcțiune CHE Breazova 2, o centrală de mică putere (367 kW) destinată exclusiv consumului propriu al amenajării.

Despre CHE Crăinicel 1 și 2 merită spus că au fost realizate în două etape, prima datând de la jumătatea secolului XX, și are 4,16 MW instalați. În 1997 i s-a adăugat Crăinicel 2, de 9,2 MW, fiind până în prezent cea mai mare capacitate din întregul sistem local.

Astfel, actualul sistem hidroenergetic cuprinde cinci centrale de capacități diferite, de la unități istorice de câteva sute de kW, la centrale hidro moderne și un parc fotovoltaic plutitor unic în țară.

Sistemul hidroenergetic include patru baraje: Văliug, Gozna, Timiș Trei Ape și Secu. Fiecare baraj este supravegheat în permanență de personal tehnic. Cel mai vechi este Barajul Văliug (construit în perioada 1907–1909), realizat din piatră și clasificat drept monument istoric. Timp îndelungat el a alimentat centrala Grebla (azi și Breazova 2), deși are volum și adâncime reduse comparativ cu celelalte lacuri.

Barajul Gozna este cel mai extins, cu un volum de peste 10 milioane de metri cubi [foto în machetă] și structură din anrocamente căptușite cu o manta metalică din oțel in partea din amonte. El alimentează centrala Crăinicel 1 și atrage totodată turiști pentru liniștea și peisajul său montan, fiind aflat la poalele muntelui, în apropierea Parcului Național Semenic.

Barajul Timiș Trei Ape (1976) este un lac antropic, cu ecran de anrocamente și miez de argilă, desfășurat pe 53 ha la altitudinea de 837m și servește simultan alimentării cu apă potabilă, cât și pentru producerea de energie. Apa pompată ajunge în camera de încărcare de la castelul de apă Semenic, de unde este direcționată spre CHE Crăinicel 2. Numele lacului artificial e dat de faptul că e format din trei afluenți – râurile Semenic, Grădiște și Brebu. Volumul de apă atinge 4 mil. de metri cubi.

Barajul Secu, primul baraj din beton cu contraforți din România, nu este exploatat pentru energie, dar joacă un rol la fel de important fiind priza de apă care alimentează cu apă potabilă rezidențială orașul Reșița.

Lacurile de acumulare sunt construite în scop industrial. Canalele, tunelele și apeductele – construite în perioada 1901–1904 – numai între Reșița și Văliug se întind pe o distanță de peste 13 km, păstrând amenajarea inițială: 4,6 km sunt tunele în stâncă naturală, iar aproximativ 700 de metri sunt viaducte metalice. Construcțiile sunt bazate pe tehnologia epocii, cu înclinație de un grad și curbe care dirijează fluxul apei. Acestea sunt supuse periodic lucrărilor de mentenanță după standarde moderne și se intervine rapid în caz de avarii. Amenajarea dispune și de 26 km de drum pavat cu piatră, parte a moștenirii austriece (secolele XVIII–XIX).

Tehnologie și operare

Centrala Grebla găzduiește dispeceratul central al întregului sistem, operat 24/7 de dispeceri care cunosc în detaliu atât partea electrică, precum și particularitățile hidroamenajării. Aceștia supraveghează și reglează în timp real debitele de apă pentru a asigura producția optimă. Modernizarea începută în 2013 a adus turbine Francis și Pelton noi în punctele de producție, menținând însă conductele nituite din epocă, aflate încă în stare excelentă.

Încă din 2013, intrarea în CHE Grebla găzduiește un mic muzeu tehnic care păstrează intacte fragmente din istoria locației: o veche turbină Pelton, precum și alte piese din ansamblul inițial, un vagonet folosit odinioară pentru transportul materialelor de construcție destinate intervențiilor la canale.

Hidrocentralele din Banatul Montan funcționează astăzi cu echipamente de ultimă generație, dar în clădiri de patrimoniu, într-un ansamblu care leagă tradiția industrială a regiunii de nevoile energetice moderne. Energia produsă aici are și un rol vital în comunitate: satul Brebu Nou și comuna Gărâna sunt alimentate cu această energie „verde” locală, iar patrimoniul natural și cultural al zonei continuă să fie menținut în cea mai bună condiție pentru generațiile viitoare.

(3677)