Proiectul „privind includerea Parcului Rozelor din municipiul Timişoara pe lista monumentelor istorice”, inițiat de deputata POT Timiș Codruța-Maria Corcheș, primise și avize negative din partea Consiliul Economic şi Social și din partea Consiliului Legislativ.

Pe scurt, motivarea celor două comisii ar fi că parlamentul nu poate trece peste procedura legală de declarare a monumentelor istorice, mai ales că astfel nu se face nici expertiza de specialitate.

Potrivit senatorului USR Timiș Sorin Șipoș, pe lângă ocolirea procedurii în vigoare, proiectul ar fi creat probleme și administrației locale.

„Avem deja o lege clară, Legea 422/2001 care prevede exact cum se face clasarea unui obiectiv pentru a deveni monument istoric. Parlamentul nu are voie să sară această procedură și să declare, prin vot politic, dacă este sau nu monument istoric.

Pe lângă aspectele juridice (…), trebuie să ne uităm și la efectele concrete. Un parc este un organism viu, care are nevoie de întreținere constantă, de plantări și multe alte lucruri ca să poată fie la standardele pe care cetățenii le cer. În momentul în care Parcul Rozelor devine monument istoric, orice intervenție în parc – de la tunsul ierbii, până la schimbatul florilor – devine un coșmar pentru administrație, pentru că trebuie urmărite avize. Dintr-un parc, devine un coșmar al birocrației”, a declarat Șipoș în plenul Senatului.

În contrapartidă, Gheorghe Vela, senator POT de Caraș-Severin, i-a reproșat useristului că „a uitat că este timișorean”. Pe fond, acesta a susținut că parlamentul este „suveran” și că nu vede conflictul față de procedura aflată în vigoare la Ministerul Culturii, dând exemplul zilelor naționale stabilite fără consultarea ministerelor. În completarea acestuia, Petre George Cezar, senator AUR de Olt, a spus că „legea face referire strict la construcții, nu face referire și la spațiul verde”.

Până la urmă, dintre cei 111 senatori prezenți, 77 au votat „pentru” și 32 „împotriva” respingerii inițiativei. Senatul a fost prima cameră sesizată, dar Camera Deputaților va fi cea decizională.

„Legea n-ar fi adoptat nimic”

După finalizarea ședinței de Senat, Șipoș ne-a oferit și câteva detalii suplimentare despre presupusele efecte pe care le-ar fi produs legea propusă. Pe scurt, acesta a repetat ce a spus și în plen, subliniind însă faptul că în textul legii nu erau trecute numai clădirile, așa cum a spus senatorul AUR mai devreme.

„Parlamentul nu are voie să sară această procedură și să declarăm printr-un vot politic că un obiectiv este sau nu un monument istoric. E ilegal și am fi declanșat un precedent. Fiecare politician ar fi venit să zică «Am și eu ceva care consider eu că ar putea deveni monument istoric». (…)

Al doilea aspect: dacă am fi ajuns în această situație, în care Parcul Rozelor devenea monument istoric, acesta devenea un coșmar birocratic, pentru că orice intervenție, de la toaletarea copacilor la înlocuirea florilor, orice minimă intervenție, trebuia făcută cu avize de la (Comisia de – n.r.) «Monumente Istorice», care însemna mult timp, care însemna multe acte. (…)

(Proiectul de lege – n.r.) Nu specifică că se aplică doar la clădiri. Eu am avut o discuție după aceea cu domnul Cezar, i-am arătat legea. Legea spune foarte clar de tot ce înseamnă Parcul Rozelor. (…) Acolo spune inclusiv pajiști, inclusiv partea de natură. Adică pur și simplu noi dăm un ordin naturii să trebuiască să respecte niște lucruri pe care «Monumentele Istorice» ne spune că ar trebui să se întâmple acolo. E aberant!”, a declarat Șipoș pentru Tion.

Ce spunea, de fapt, proiectul de lege?

Proiectul de lege propus de POT, AUR și SOS explica destul de vag ce însemna includerea Parcului Rozelor pe lista monumentelor istorice.

„Se declară Parcul Rozelor din municipiul Timișoara, judeţul Timiș, ca monument istoric de importanță națională, având în vedere valoarea sa istorică, culturală, peisagistică şi educațională” și „Parcul Rozelor va fi inclus în Lista Monumentelor lstorice, confom prevederilor Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice”, se arată, de exemplu, în primul articol.

Urmează alte câteva articole despre definirea limitei teritoriale, protecția și conservarea patrimoniului, administrarea și gestiunea parcului și sancțiuni la fel de vagi, fiind în general făcută referire la aceeași Lege 422.

„Acesta se remarcă prin diversitatea sa florală, în special prin colecțiile de trandafiri, dar şi prin valoarea sa peisagistică şi arhitecturală, având o tradiţie de peste 100 de ani. Cu toate acestea, în prezent, parcul se află într-o stare avansată de degradare, iar numeroase elemente ale acestuia – alei, structuri de apă, mobilier uban şi vegetaţie -sunt afectate de neglijenţă şi lipsa unui plan de restaurare eficient. (…)

Declararea Parcului Rozelor ca monument istoric va contribui la protejarea şi conservarea acestuia pentru generațiile viitoare. Totodată, va reprezenta un factor important în atragerea de turiști și va sporti valoarea culturală a Municipiului Timișoara, contribuind la dezvoltarea turismului şi a identităţii culturale a regiunii”, se arată în expunerea de motive a legii.

Bineînțeles, cu sau fără includerea pe lista monumentelor istorice, Parcul Rozelor are nevoie de o grijă aparte din partea autorităților locale. A fost o bijuterie a orașului și ar putea fi din nou.